nimeni nu bănuia
într-o noapte de iarnă
avea să se nască
lordul banal
el era condamnat să viețuiască
într-un canal plin
cu tot felul de trucuri de supraviețuire
cum ar fi dacă pășești în el noaptea
și vrei să apuci ziua de mâine
să te-arunci pe spate dintr-o dată
ca norica nicolai
după două sute de bluze cumpărate o sută de pantofi sandale cizme şi după multe cărţi filme melodii pe care le-a inhalat uneori a realizat cum este cu iubirea asta.
/tot ce contează este să îţi iei inima în dinţi de restul se ocupă nişte idioţi şi fac filme/
într-o zi nimeni nu va mai putea scrie doar cu litere
nu știu cât de departe e ziua aceea
știu doar că toți cei care poartă cocoașă
se vor îndrepta încet
senin
vor privi zâmbind împrejur
iar apoi
ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic
se vor îndrepta spre locul
în care un foc rece
verzui
va arde fără zgomot
literele lipsite de suflet
totul însă nu se va termina aici
nebunul se priveşte în oglindă
şi zice
doamne uite un nebun
scapă-mă de el alungă-l în adîncuri
să nu mă mai privească în ochi
atunci oglinda se cască
îl soarbe ca o ventuză translucidă
se aude blip şi blop
dincolo de pojghiţa ei
nebunul priveşte înapoi
şi zice
doamne uite un nebun
iar dumnezeu rîde
întoarce clepsidra se uită pe fundul ei
şi silabiseşte
made in china
Comentarii aleatorii