de parcă mă pleznește peste ochi
nerăbdarea/distanța/absența asta delirantă
elastică
nenorocito nenorocito
ai să uiți râsul/ brațele/ tricoul mulat
câinele lui
plăcerea lui
dimineața când ține în brațe pe cineva
o femeie frumoasă
pe care o poate săruta fără kile de fard sau ruj
pieptul cum se dezlănțuie monoton
ca o molimă ciudată
haosul biologic
încolăcirea tânără
lumina cum răsare din piatră
îmbăierile devin tot mai lungi
gleznele se caută absent
spumantul înconjoară hipnotic
închipuie mângâieri
o acalmie ciudată pătrunde duios
carnea (e) una cu gândurile
se strânge în grămăjoare crude
scheaună ușurel
mă scufund
trag lumea peste mine
râsul/brațele/plăcerea
emoția asta precisă
incendiază simplu sângele
într-un vârtej de roșu galben și negru
pleznește
Comentarii
stefan doru dancus -
Da, un text scris in maniera acestui secol. Prevazut cu toate accesoriile necesare, inclusiv cu sentimentul ca a mai trecut o zi. Asa se scrie azi. Nu exista nici o scapare, nici un tremur al mainii cand autoarea scrie. Doncolo de asta, insa, inteleg palida revolta in fata unui eveniment diurn: in zadar vreau mai mult, asta-i tot ce mi se ofera - pare a intelege cititorul din poem. Remarcabil. Pentru perfectiunea lucrarii in sine - o penita. Dancus