ca un miel prins în dinţii lupului
nu spun nimic gramatica nu mai are
nevoie de mine prin preajmă şopârle
se-nghesuie la trecerea soarelui
e cald vară o frică de înger mă ţine în comă
moartea are viaţa ei vezi câte poze şi-a pus pe
facebook cum s-a-ngrăşat în ultimii ani
fotograful nici n-are timp să-şi focalizeze lentila

acuitatea ochilor despică nemilos strada
se face târziu
în forme nedesluşite lumea fumegă ca un
ocean care arde sau pare batistă udă de lacrimi
undeva se sparg inimi o
statuie pe care cineva a numit-o ereticul plânge
în cuşcă leul răcneşte şi noi credeam
că cuşca ne apără

în acest moment mă pregătesc să vorbesc
alte vorbe şoptite în vânt sînt secerate de-o coasă
ţin creionul ca pe o lumânare
când se va stinge vor curge
alte lacrimi