Șșșh: Interviu despre un eveniment sibian așteptat
Reporterul: V-am zărit în seara asta. Mâncați clătite pe centru.
Călin Sămărghițan: Se pare că ați zărit bine. Deși era cam întuneric. Nu era decât o singură clătită, e drept, imensă.
R.: Cu?
C.S.: Cu ciocolată și frișcă. Dan Herciu era lângă mine și-mi ținea clătita când trebuia să mă șterg pe mânecă și pe pantofi. Curgea tot timpul. Nu știu să mănânc clătite în picioare.
R.: Cum de nu erați cu Fara? De obicei...
C.S.: Păi veneam de la Cenaclul Astra și ogarii n-au voie în bibliotecă. Dar va trebui să obțin o aprobare specială pentru singurul saluki din România.
"Lacrimosa preciosa
velum, delirul albului furnir
cămila conturnată în acustic miel
în boarea serilor de cox
prin fiorul cărților, ahh pergamentul dox
cu policarul încordat cât praștie goală
te sun vocal, esti un șofar ținut în poală
nacelă submarină ce trece prin ecluze
gorneam din lustruite buze
bistrouri galbene de bere
cântam flămânzi, cădeau din ceruri pere..."
(AG)
AG: Câtă nebunie găsim în vorbe... Pentru al doilea interviu cu poetul YZ propusesem inițial ca subiect tentativ scandalurile și crizele avangardei. Prompt, fără multă zăbavă YZ plonjează direct în farsa Dadaiștilor, intentată lui Barrès în anul de grație 1921..
Să-l ascultăm:
Comentarii aleatorii