..și v-am acoperit cu pătura de cal
și-am plâns de mila melcilor din deal
ciudat rosteai, cu vocea-ți clară:
"Câtă tristețe mov
într-un pahar cu apă chioară" ..
(două stanțe dadaiste)
"Lacrimosa preciosa
velum, delirul albului furnir
cămila conturnată în acustic miel
în boarea serilor de cox
prin fiorul cărților, ahh pergamentul dox
cu policarul încordat cât praștie goală
te sun vocal, esti un șofar ținut în poală
nacelă submarină ce trece prin ecluze
gorneam din lustruite buze
bistrouri galbene de bere
cântam flămânzi, cădeau din ceruri pere..."
(AG)
AG: Câtă nebunie găsim în vorbe... Pentru al doilea interviu cu poetul YZ propusesem inițial ca subiect tentativ scandalurile și crizele avangardei. Prompt, fără multă zăbavă YZ plonjează direct în farsa Dadaiștilor, intentată lui Barrès în anul de grație 1921..
Să-l ascultăm:
Comentarii aleatorii