povestire

imaginea utilizatorului aleena

Mic salvează lumea

Poveștile lui Mic V

Mic salvează lumea
------------------

- Mamaie, să-mi spui adevărat, crezi că eu pot să salvez lumea?

- De cine să o salvezi?

- De oamenii răi, mincinoși, supărați ... și de mine.

- Cum de tine?

- De mine, când sunt rău - chiar dacă eu nu sunt mereu.

Bunica îl privi înduioșată.

- Micule...

- Dar nu vreau numai să o salvez, vreau să o fac să fie și mai frumoasă.

- Ce înseamnă mai frumoasă?

- Mai frumoasă înseamnă mai curată!

- Și mai curată ce înseamnă?

- Mai curată? Mai curată înseamnă... mai bună!

- Ei, dacă ți-ai propus tu toate astea, parcă văd că o să reușești. Dar să nu fii trist atunci când nimeni nu o să observe că ai schimbat-o, da?

- Da, și eu cred că nimeni nu o să observe.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Remora

...

Se mai bucura de imagini doar tresărind aproape de punctul culminant al unui vis repetat. De fiecare dată îl pierdea. Nu se putea mângâia nici cu posibilitatea de a-l reconstitui. Orbecăia în fiecare dimineață cu temeri. Pe măsură ce îmbătrânea, îi era tot mai dificil să-i rețină detaliile. Se cufunda într-un studiu alb-negru. Accentua, în tablourile fanteziilor uitate, gânduri șterse din paginile unei cărți fără coperți, fără început și fără sfârșit. Avea senzația prelungirii unui coșmar. Ignora coridorul din mintea ei. În camera lui trecu mâna peste cutele goale ale cearșafului.

Proză: 
imaginea utilizatorului Trinity

Steve

Londra. 19.45 GMT.

Începe să se lase ceața.

John îl întîlnește pe Steve în Cutty Sark. John este avocat. Steve nu e.

Dungile de pe costumul lui John sînt late, în ton cu bleumarinul umbrelei atîrnată lejer de braț si pălăria. Ochii lui John se plimbă atent peste mulțimea de sîmbătă seara a pub-ului. Vede o pereche de urechi cunoscute. Steve are urechile mari, întotdeauna a avut urechile mari, imposibil de ignorat. Ceafa lui este un guleraș de piele roșie revărsată peste gulerul cămășii roz. Are sacoul în carouri și panatlonii kaki dintotdeauna. Steve privește pe monitor reluarea meciului dintre Manchester United și Chelsea. Geanta lui din piele roasă se odihnește îngrămădită între picioare.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sapphire

Fuga

Nu îi este teamă. Copilul însă, smuls brusc de la masă, nu înțelege. Urlă și râde în același timp. Strigă după bărbat „tati, tati”, râzând. Fără să se oprească, trece la plâns. Vreau să-mi termin friptura maaaamiii.
Ea aleargă. Tremură. Cineva sau ceva tremură. Asfaltul. Picioarele ei, cuprinse de apă. Mai are picioare. Sau sunt doar o prelungire a cimentului fierbinte, topit. Copilul agățat ca o liană de trupul ei.

„Acesta este un film.”

Taci mami taci mami taci.

Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură. Își simte pieptul plin de transpirație, șerpi de apă care i se strecoară prin pori, oprește-te taci oprește unde te duci nu mai vorbi la persoana a doua cu tine femeie nu-i nici un film e nenorocita ta de viață, pune mâna și trăiește, drege, repară, lipește.

Proză: 

Pagini

Subscribe to povestire