Virgil -
...
în magazinul de animale mici
se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă
îmi simțeam spatele cum se lipește
de porțelanul alb al robinetelor
nu mă puteai vedea îți făceam semne disperate
îți spuneam că banalitatea sexului are implicații
meticulos gravate în faianța albă a pereților
ultimele cuvinte nu se mai auzeau
zgomotul șoptit al gîndacilor africani
tandri ca niște contorsionări ale sorții
urca în sensul opus gîndurilor noastre pur anatomice
priveam limbile marelui orologiu
picurau ca niște uriașe lacrimi de obsidian
despicîndu-ne piepturile în căderea lor
Poezie:
Comentarii
Cristina -
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
Descopăr (din întâmplare,
Dorel -
Descopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
tandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.