scriu uneori pe întuneric
îmi simt doar degetele și respirația
pipăi literele și zic
aici a fost cândva gura nasul
nu există nici un cuvânt la întâmplare
la început toate au fost
căței orbi cu ochi albaștri
liniștea a fost cândva întuneric
apoi s-a făcut
zi de naștere noapte de halloween
îmi trec podul palmelor încet peste cute
cuvinte uzate aproape moarte
pe care dacă le rostești încet
devin străine până la teamă
uneori nu mai sunt sigur
nici măcar de numele meu
sunt sub puterea unor litere absurde
îmi tai buricele degetelor
încercând să recompun chipul tatălui
dimineața nu pot citi un semn
cât un bob de muștar pe foaia albă