fotografie din spaţiu

imaginea utilizatorului nicodem
nicodem -

în noaptea asta spâzurată de lună
intru cu ID-ul meu de intraterestru
în buricul frânghiei morţii
îi desfac nodul cu singurul canin care-l am
noaptea se face nevăzută pe poteca dintre
somn şi coşmar
viaţa merge înainte ca racul
din buzunarul pantalonilor dimineţii ies aburi de sânge
cum ies cele două coarne din marea roşie
un arcaş din batalionul pleiadelor aruncă furios
cu o stea după mine
mă feresc întind
mâna şi o prind
de călcâiul ei
vulnerabil

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Imi place cum a iesit,

Sache -

Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.

3 observaţii: - "azemata

a.a.a. -

3 observaţii:

- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.

- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".

- "o prind
de călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.

mulţumesc, Sorin, scrierea

nicodem -

mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...

Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.

D-le Dinu, am argumentat

a.a.a. -

D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.

Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!

viaţa nu merge îndărăt, aici

nicodem -

viaţa nu merge îndărăt, aici e frumuseţea. viaţa merge înainte şi poate merge ca melcul, ca iepurele sau ca glonţul. dacă ar merge înapoi ar merge ca racul, ca ziua de ieri, ca bumerangul sau mai ştiu eu cum. eu am încercat să-i găsesc, să-i aplic un ritm mersului îndărăt. dacă te supără, o să-ţi treacă.

Se pare că nu ne înţelegem,

a.a.a. -

Se pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.

"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.