lucian -
În ultimii cincizeci de ani părinții mei au locuit în casa nimănui.
Se credeau proprietari, dar putrezesc în cimitir de mult.
Între pereții din cărămidă au strâns mobilier din tei.
Le-au înflorit covoarele și tablourile fixate în cui.
Zâmbesc încă fotografiați miri și puși în sufragerie.
Cu fereastra deschisă ascultă câinii obsedant
Călcând peste lujerii din grădina cu flori,
Ca într-o telenovelă cu final neașteptat.
Toate perele se coc ca și anul trecut în aceeași culoare.
Stelele se repetă în august plouând cu aceeași cenușă.
Poteca se deschide pașilor singuri care o calcă
Și muștele ce cândva urmau să fie ucise
Se resemnează când intră
În aceeași bucătărie.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
lucian -
multesc de sfaturi, bobadile! in ceea ce priveste ceea ce (caca) mi/ai scris... nu stiu ce sa mai zic!?!