După cin’zeci de ani

imaginea utilizatorului lucian

În ultimii cincizeci de ani părinții mei au locuit în casa nimănui.
Se credeau proprietari, dar putrezesc în cimitir de mult.
Între pereții din cărămidă au strâns mobilier din tei.
Le-au înflorit covoarele și tablourile fixate în cui.

Zâmbesc încă fotografiați miri și puși în sufragerie.
Cu fereastra deschisă ascultă câinii obsedant
Călcând peste lujerii din grădina cu flori,
Ca într-o telenovelă cu final neașteptat.

Toate perele se coc ca și anul trecut în aceeași culoare.
Stelele se repetă în august plouând cu aceeași cenușă.
Poteca se deschide pașilor singuri care o calcă
Și muștele ce cândva urmau să fie ucise
Se resemnează când intră
În aceeași bucătărie.

Comentarii

draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu

multesc de sfaturi, bobadile! in ceea ce priveste ceea ce (caca) mi/ai scris... nu stiu ce sa mai zic!?!