Abraam, regele, a spus:

imaginea utilizatorului francisc
francisc -

Bărbatul care iubește să fie un bărbat de piatră,
și femeia lui, mâna fericită care aruncă piatra în râu!
Să nu ne facem vise, dacă nu mută munții din loc și
râurile clipocind în soarele mov
nu se ascund înaintea setei amanților.
Îngrozitoare sete - o știm amândoi- ,
iar gâtul tău și al meu,
atât de frumos și
timid, se cabrează sub limbă.

Pentru că nu oricine spune te iubesc te iubesc
se va tolăni peste iubit, întinzând
mâna după o carte. Nu cel care
țipă și se vaietă când este șters de la inimă, puțin câte
puțin. Nu cel care
trâmbițează Adevărul, nu cel care
se roagă pământului să-l primească de viu, ca un apucat!

Pentru că am cerut
ani la rând
mi s-a dat (Ea e o palmă dată
lui Solomon și haremului său)
și acum stau - fără tremur - cu sabia la gâtul fiului meu
și el murmură necontenit prin văi și prăpăstii:
ești sufletul meu,
pentru ce m-ai părăsit?

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

da

Sancho Panza -

așa cum ne-ai obișnuit deja, un poem de nota zece.

eu dezaprob

nicodem -

iacă un text cu aluziuni biblice, marca apocalipsa după cozan. ei bine, mie mi se pare zeflemitor, dar poate sînt în foarte mica minoritate aici.

Primul vers din strofa l e un plagiat în miniatură al capitolului 25 din cartea Exodul. Primul vers din strofa a 2-a e un plagiat în miniatură a spuselor Mântuitorului din Matei 7:21 ( "nu oricine-mi zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri" )
iar primul vers din strofa a treia e aproape un part copy/paste din Ioan 15:7 " dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cere-ţi orice ve-ţi vrea şi vi se va da".

restul e colac cu o cireaşă pusă la final: " Eli, Eli, lama sabactani (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)"

Textul = un alt fel de suliţă a sutaşului. Eu dezaprob astfel de texte. Şi semnez.

Nicholas, scuză-mă (dacă poți), dar...

Sancho Panza -

prima frază din comentariul tău mi-a amintit de finalui romanului lui Eco, „Numele Trandafirului”...

iar descre ce urmează... hm! până și Stântul Petru este acuzat de către unii alții de plagiat! ar fi plagiat din Evanghelii...

N-ar fi de mirare

nicodem -

dom'le, niciodată nu ştii de unde sare iepurele. S-ar putea chiar eu să fiu obligat să dau bac-ul după textele tale. Tre' să mă port frumos şi iacă o şi fac.
Totuşi, n-ar fi bine măcar titlul să-l schimbi? Cu textul mai treacă meargă dar titlul e jalnic.

Adriana, te rog mai multă atenţie când tastezi comurile, uneori ai greşeli copilăreşti (descre, Stântul). Am observat în ultimul timp o avalanşă de greşeli presărate pe ici pe colo în comurile tale. Nu mi-o lua în nume de rău dar tu datorezi cititorului care te cunoaşte şi ştie cât poţi.

Un kokalar de shcoala noua

francisc -

carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...

eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer

Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?

Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
Si, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!

eh

nicodem -

ce să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.

ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.

Amice, esti...

francisc -

Nu cred ca exigenta unui Domn, atunci cand vorbeste despre reguli, fie ele si gramaticale, si cand o face unei alte persoane, atragandu-i atentia, nu este semnul unei consecvente a caracterului si constiintei sale. Desigur, nu. Pentru ca tocmai aceasta consecventa a caracterului il face, sau, mai bine zis, ar trebui sa-l faca un profesionist sau cel putin un bun cunoscator a ceea ce spune. A aminti acum versetul biblic cu barna din propriul ochi ar fi superfluu, nu, Domnule? Pe noi nu ne intereseaza aici cum si de unde scrieti, nici de ce o faceti. Singura noastra problema vizeaza inconsecventa Domniei voastre si perseverenta in rau. Apoi, fara minime cunostinte despre scrierea poetica sau, daca nu, fara nicio intuitie in acest sens, fara experienta care ar fi trebuit sa fie - doar nu sunteti de ieri poet- nu vad daca nu ar fi mai indicat sa vorbesc cu peretii. Habotnicia de care dati dovata pe acest site, si cu siguranta nu doar aici, banuim noi, e semnul clar al unei deficiente de caracter si cultura. Pareti tipul bigotului si al sectarului, al fariseului daca vreti, care uita, inainte de toate, de spiritul literei sacre, incurcandu-se cu nasul sau fin in citate copiate si alea de pe Net. As zice acum: rusine! Dar prefer sa tac. Stiu ca nu voi schimba nimic. Stiu ca veti reveni si mai infocat si mai convins de prezenta Sf Duh care va arunca in lupta poetica (sic). NU sper nicio secunda ca va veti oferi scuzele de rigoare.
Fiti iubit, bre!

scuzele de rigoare. hai dom

nicodem -

scuzele de rigoare. hai dom'le că nu-i bine să se bată creştin cu creştin, ce, am ajuns mai rău ca ăia din multistan? lupta poetică nu merită jertfe!

Dorin Cozan,

aalizeei -

Dorin Cozan,
ai un stil elegant în poezie nu şi în com. de genul "carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala." eu cred că ai o maturitate poetică, maturitate care să-ţi permită o anumită detaşare şi în com. avertisment!

...

francisc -

stii...daca nu spuneai "Dorin Cozan" nu stiam ca e vorba despre mine...desi cred ca maturitatea poetica de care vorbesti (apropo, si tu esti matur poetic) permite, in loc de atacuri primitive, anumite incercari de aratare cu degetul in forma literara sau pseuo-literara, daca vrei. nu cred ca in comentarii nu avem dreptul sa ne manifestam spiritul creativ. eu, unul, apreciez mai mult scuzele lui nicholas, la care le adaug pe ale mele, daca s-a simtit lezat si crede ca am exagerat, decat acest avertisment hermeneutic.

Dacă ar fi să reprezint

Maria - Doina -

Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
Am citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!

...

francisc -

mariana, penita de aur e la tine