te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele
Cadillacul – iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-
te aşezase pe covorul roşu
trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc
la Patria luminile se înteţeau
maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage

în tine Cinderella şi Cruella încercau să preia pe rând controlul
lumina s-a stins
cadre scurte cu marketeri cabotini
un CEO cu zâmbet de emoticon
o PR-istă purtând o rochie-vitraliu
apoi tu draga mea frecându-ţi degetul arătător de buza de sus
mişcare iconică a înţelepciunii HR
ahhhh
ar fi trebuit ca pe etajera din spate să-mi laşi un semn
să-i rogi să facă un zoom spre fotografia făcută atunci în parc

colegii ciorchine pe bănci / liceul arcuit in jurul nostru /
eu rezemat cumva indecent / agăţat de sânii tăi /
părerea ta de rău că mă uitam în zare iar tu la mine
apoi centrul oraşului amenajat pentru un film de epocă idiot despre ic frimu
muşcate în geamul unui gostat
mirosul de petrosin al duşumelelor întunecate din prăvălia de stofe
perdeluţe roşii la geamurile unui bordel
în crâşme ţoiuri şi cinzeci feţe de masă în carouri portocalii cu gri
umflate uşor de vânt

podul murdar şi umed al palmei tale
clanţa uşii abia unsă a unei frizerii
cum i-am zis lui clark gable că vreau să te tund
mă trăgeai de mână / nr. matricol îţi flutura în piept prins într-un ac de siguranţă
peste drum am întrebat de flori de nu-mă-uita
ai rămas afară / uşa era deschisă
tipa care semăna cu asistenta-şefă din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”
încă de atunci aveai un simţ acut al ridicolului
acum ridici statueta aceea ca o starletă un falus de fildeş
actorii noştri adevăraţi au nevoie din păcate de banii voştri
rectorul lor a eşuat vesel în telenovele

într-o zi m-am trezit făcând travelling în jurul anilor noştri
te-am sunat erai in Argentina
acum ştiai să te stăpâneşti – sau poate nu – emoţiile sunt monedă de schimb
la bursă un zâmbet înseamnă o creştere cu 0,1 la sută
ţi-am povestit de ce femeile stau pe spate în timpul tangoului
cum gauchos care veneau din pampas în Buenos Aires plăteau fetele ca să danseze cu ei
ele ţineau nasul depărtat pentru că miroseau urât
iar mâna stângă strânsă pe buzunar să fie sigure că vor primi la sfârşit şi cealaltă jumătate

apoi am făcut un casting pentru gaborii cu pălărie
care să scuipe seminţe exact ca Mărgelatu şi să ne plimbe prin piaţa centrală
pentru tine au dat probe şapte fetişcane cu ochi negri
care s-au codit după puterile lor să urce în caleaşcă
romantismul era desuet

să nu uit fadeout-ul cu barca de plastic în Cişmigiu
m-ai dezamăgit cumplit
îmi aduc aminte de iarna în care lacul era secat
am luat două scaune de pe o terasă şi ne-am aşezat faţă în faţă în mijlocul lui
ţi-am spus să închidem ochii şi să ne pipăim chipul
puteai modifica un pic scenariul ăla de doi bani
tu cu degetul coborât între sâni
eşarfa siclam care abia atingea apa şi clapele unui pian / aaaaaaaaa
la graniţa între Cehov şi Ceaikovski
dacă te-ai fi uitat în jos mi-ai fi văzut creştetul albit

poate sunt rău / faţa ta întoarsă ca în filmele nord-coreene putea exprima orice
oare nu sunt prea rău? poate chiar atunci ai lăcrimat
camera nu te putea vedea / spatele tău perfect nu trăda nimic
da sunt rău
în realitate când am ajuns în mijlocul lacului
am ridicat cu vâsla cadavrul umflat al libianului
ucis din gelozie de bărbatul ospătăriţei de la hotelul unde beam cafeaua înainte de ore
dar nu
tu de fapt îţi aminteai cum făceam duş după perdea
norocul nostru că nu văzusem încă Hitchcock
pe gaura cheii însă ochiul acela albastru ne sorbea
am plecat eu mai întâi
te-am aşteptat mult / jucam x si zero cu razele soarelui în pat

uită-te!
aici
mai la stânga
la stânga mult
stai aici!
dacă vrei să câştigăm runda asta

cut!