yester -
jamm session cu Raluca Blezniuc
e seară și vomit draci
trântesc ușa printre paturi
aerul geme nervos
uit mult
pasăre peste statui
ies pe balcon
solo de vioară în distanțe
întrerup siluetele din oraș
undeva în noi fulgeră iar
adrenalina
mă bandajezi liniștit
un soldat își încarcă arma
eu nu sunt în timpul lui
miros frigul din oase
te sărut după ce arunc țigara
mă apucă un râs nevrotic
cer trei secole de paradox
să fermentezi ca gelozia
oricum trăim prin crame
o iarnă timpurie
cu îmbrățișări de mucegai
Poezie:
Comentarii
interesant text,
bobadil -
interesant text, dar cred că ar fi trebuit asumat de cineva, de unul singur.
Așa, ca jam-session nu cred că poate exprima ceva pentru că jam-erii sunt ne-re-cunoscuți, și în tot și în parte.
deci nu mă pot abține,
yester -
deci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))