mi-au zis: trebuia să fi fost mort de mult
supravețuirea, domnilor, e o chestie de încăpățânare
oricum, fiți liniștiți, chiar viu nu sunt
prin mine umblet de fiară
pânda lungă fără sfârșit ninge fără urme

de aceea sunt fericit:
se adună o gărgăriță pe mână
întorc palma și simt piciorușele ei cum o iau, ușor,
de la capăt
de aceea zic: astăzi voi scrie ultimul vers
apoi mă las

în sufletul meu există, cu adevărat, trei versuri
pe care nu le-am uitat dintr-o dată
un cântec istovit a dus la alt cântec
până primul prieten a coborât în groapă

dintre toți bolnavii de cancer
doar unul s-a mirat îndeajuns:
a îndreptat ultimul vers
până l-a făcut să semene cu cel dintâi

unul singur a zis:
îmi pot imagina un număr
o singură dată. un singur număr, față de care
nu există un număr mai mare

dintre toți unul singur se încumetă la a doua navigare
dintre toți unul succede mereu celuilalt
și se întreabă:
”toate aceste s-au întâmplat sau nu”?

apoi vine pariul.
vă spun, sunt aruncat în corp
cu toți leii pe care i-am crescut la sân

mâna pictează dintr-o dată o barcă
în care urc și dispar