Celălalt Enkidu, sau Enkidu II

imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan
se dedică lui Laurenţiu Belizan

Enkidu ştia mai bine.
Nu, n-are cum să fie rotund. Pe vremea lui Ptolemeu era plat ca-n palmă, vorba poetului.
Apoi, ne-am deşteptat noi şi-am zis că-i rotund.
Cam ca o minge. Şi-am şi demonstrat că-i rotund.
Dar trebuie să ne explicăm asta în fiecare zi.

Apoi am zis, tot noi, păi atunci şi Universul e rotund.
Şi acum vine unu tare şi zice: bă, universul e plat!
Şi a şi demonstrat că e plat.
Stăm pe o planetă rotundă într-un univers plat!
Ce să mai crezi? Eu zic să-l întrebăm pe fratele nostru Enkidu, care ştie mai bine.

- Enkidu! Bă, Enkidu!

Dar el e ocupat cu leii!

Comentarii

Un poem-oglindă,

Un poem-oglindă, subtil concentrat asupra răspunsului pe care doar sălbaticul Enkidu pare că îl deţine.
Poetul nu a făcut nici un efort de imaginaţie, adevăratul autor este Ghilgameş, care a învins până la urmă moartea...

Mulţumesc mult pentru această replică poetică de mare rafinament.

Cu stimă

mdea,

mdea, atata l-am rotunjit, pana am ajuns sa redefinim rotundul. Poem de om satul de una, alta...:)

pornind de la faptul ca

pornind de la faptul ca universul e infinit, putem spune orice despre el. chiar si ca ar fi plat sau rotund. dar nu prin analogie cu pamântul. pentru ca asa , inversând termenii, am spune ca si pamântul e infinit, si nu este...

Uite,

Uite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?

Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.

Na,

Na, Vio, am sorbit deodată ceaiul, nu te zărisem la vremea comentului! Pornind de la faptul că universul e infinit, da, putem spune orice, mai puțin faptul că e infinit. Problema e că ăla (e vorba de Hawkins), zice că e finit. Deci, până la urmă tot Ptolemeu a avut dreptate. Nu? He-he, ce dimineață faină mi-ați oferit, domnilor!

poate ca unii stau în capatul

poate ca unii stau în capatul cel mai rotund si le luneca -când si când- piciorul drept în neant.
ce înseamna "uite, ce vizite"? sau unele sunt "rafinate" si altele nu?

da,

da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.

Mm! ”Uite,

Mm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.

A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.

Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.

No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.

ai dreptate,

ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.