o palmă uriașă aspră și caldă
îmi acoperă ceafa tremur încerc să glumesc
dar mă prind repede că lumea a devenit prea îngustă
genunchii și-au pierdut elasticitatea tușesc
văd casa întâi o parte a acoperișului recunosc până și ploaia
e aceeași de acum treișdoi de ani deschid fereastra
oblonul verde reușesc cu greu să strecor
coada de la mătură între partea de sus a cuibului și streașină
trag cu putere cuibul se desprinde în stradă
fără să-i pese de ploaie țăranca a dat drumul umbrelei
încrâncenaţii se aşază umăr la umăr
la semafor
aceleaşi versuri care-mi dau drumul
aerului din plămâni
mon bel amour mon cher amour ma déchirure
amintirea deşiră oase lungi albe
pe o farfurie mult prea îngustă
o grămăjoară de nisip strălucind
în soarele uitat pe faleză
un castel înghiţit de alge
am visat un bărbat era foarte tăcut și subțire
ochii lui
de culoarea fumuriului copt
am visat un copil lângă el o femeie nemișcată și tristă
ca un lut înainte de-a se face
urcior
am visat o pădure era plină de cioate
am visat o pădure
sângera și cânta
timpul se strecura se furișa în vârful picioarelor.
o voce a strigat.
iubite, pe la fereastra ta trec trenuri
călători se perindă grăbiţi
întinzi mâna şi dai drumul unor porumbei
cu faţa lipită de geam aştept cuminte
sărutul de noapte bună
liniştea îţi truchează paşii
mă legăn
închid ochii
mama îmi ia mâna şi mă trece strada
Comentarii aleatorii