Când zarurile aruncate indică cifra 6
îţi trasează existenţa c-un echer
o femeie e ca a doua mamă te sărută pe frunte
și tu cu foarfeca tai unghiuri
ai cel putin 6 feţe
și cel puţin 36 de singurătăţi
uneori ar fi vrut să facă dragoste cu ea
dar nu oricum nu oriunde
ar fi vrut să orbească
să nu mai audă nimic să nu mai simtă decît mirosul ei verde
ca de lăstar pe care îl jupoi sadic
pentru altoire
și mirosul acrișor al gorgoazelor cînd plenesc din floare în mai
ar fi vrut să amețească uneori
ca atunci cînd te învîrți prea mult cu ringhișpilul
după ce ai băut prima bere și luna
îți cade peste umeri
fără să se mai poată opri
apoi ar fi vrut să îi sărute
gîndurile
în fiecare dimineață
ne trezim deodată
în locuri diferite
dar știu că amîndoi
încercăm să ne amintim
locul în care ne sînt îngropate
oasele cele mai dragi
apoi ne scuturăm bine
el blana eu epicardul
cînd în sfîrșit cade un scaiete
de ieri de alaltăieri
cine mai știe
pornim mai ușori unul spre altul
eu și cîinele alb
doar pentru a ne spune
din priviri că totul e
șubred
acesta e un scaun
de exterior
vopsit mai demult
dacă priveşti atent picioarele
sau drugii de fier pe care te aşezi
vei vedea mai multe straturi
(cel puţin patru generaţii)
de vopsea veche jupuită în culori diferite
azi e verde
mâine nu se ştie dacă
va fi ploaie după soare
mama cu pruncul la piept se sprijină de spetează
tatăl se întoarce acasă
cu vopsea proaspătă în sacoşe
probabil încă un strat alb
va ţine mai mult de data asta
Comentarii aleatorii