poezie generală

imaginea utilizatorului Sancho Panza

adevăr de o noapte

...

știi ce ești tu? ești un violoncel
iar eu
cea condamnată să-l ascult
singură-n noapte
dacă ai putea să mă privești n-ai vedea o femeie ci umbra
femeii tăcute cu fruntea lăsată pe braț
violoncelul ar vorbi de lungi călătorii de soare arzător și de ninsori
de războaie în care numai timpul câștigă
sau întâmplarea sora lui vitregă
de dragul tău umbra s-ar lumina și s-ar preface-n crin
înflorit în tranșee
deși e mult de când nu mai crede în crini și cu atât mai mult
nu crede-n întâmplări

imaginea utilizatorului Djamal

sura11

+++++

aurii se prind sunetele de mâini
formând cercuri în memorie.
atât de ostenit sunt încât
nu mai pot să număr valurile
ce mi se izbesc de tălpi.
amintirile se desprind de mine
străpungând distanțele
dintre spumă și zbor
când rana mi se așează ca o insulă
în apa ta
în așteptarea pescărușilor obosiți
de atâtea țipăte.
sub pliscuri
închid ochii precum un miez de pâine
destul de umed
închid ochii și tac...

imaginea utilizatorului sebi

iubito, pariază pe ultimul sebi

mi-au zis: trebuia să fi fost mort de mult
supravețuirea, domnilor, e o chestie de încăpățânare
oricum, fiți liniștiți, chiar viu nu sunt
prin mine umblet de fiară
pânda lungă fără sfârșit ninge fără urme

de aceea sunt fericit:
se adună o gărgăriță pe mână
întorc palma și simt piciorușele ei cum o iau, ușor,
de la capăt
de aceea zic: astăzi voi scrie ultimul vers
apoi mă las

imaginea utilizatorului elena katamira

Dirijorul

portret

în ziua aceea chiar nu mă grăbeam
dirijorul își muta în altă orchestră notele ca pe niște mobile vechi, cu valoare sentimentală
adormisem privindu-l de la etajul zece strada m. moreno colț cu frizeria
își mângâia obosit fluturii negri adăpostiți în fracul său
de jongler
păream eu și el capătul aceleași baghete care scormonea aerul
atât de uriașă era vara aceea
atât de uriaș mi era somnul
n-am spus nimănui nimic
l-am primit cu toate gamele și toate culorile
glorios zdrențuite

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

fără pereche

ţi se pare aşa de vulgar să priveşti singurătatea direct în ochi
s-o întrebi ce poartă sub tâmple ţi se pare o grosolănie să o admiri cu voce tare
se lasă privită cum vrea ea din unghiul care i se potriveşte cel mai bine
din care te ispiteşte cu picioarele ei lungi
atâţia ochi avizi se întreabă ce vârstă are singurătatea nu are vârstă
nu are riduri nu are vergeturi nici nu trebuie să ţină dieta dukan
bărbaţii i-au făcut curte iar femeile au rămas singure

Pagini

Subscribe to poezie generală