poezie generală

imaginea utilizatorului elena katamira

de linișteală

îmi iubesc întunericul
întunericul liniștit de după ultimul jurnal de știri
camera se relaxează, mușchii se destind, papucii de casă sforăie ușor
cablurile ies din transă
pisica mea galbenă se recompune pe vocea lui sam smith
undeva un cuvânt mic mă strigă, îi mângâi creștetul cald
rămâi cu mine îmi spune, rămâi cu mine
e ok îi răspund, noaptea asta dormim împreună, cuvânt mic
deși nu mai încăpem în hărți, deși unul din noi e prea mult
deși împreună nici război nici dragoste nici

imaginea utilizatorului dan petrut camui

ad libitum

din mâini
sunetul învinge gravitaţia
pe mulţi îi surzeşte
sala de concert îmbrăcată în roşu
coloane de fum degajate de clape
amplifică sentimentul
suntem vecini cu universul
promite să nu facă zgomot
măsoară scena amenajată pe nuferi
cu paşi imaginari împrumută
apă de-acasă

animale neliniştite
pe colina de marmură
începutul furtunii un fus
cu vârful în jos lumina orbeşte

imaginea utilizatorului Virgil

icoane pe asfalt

...

o ploaie care nu mai vine
oprită la vamă de niște plopi tineri
calmi pînă în vîrful ciobit al cerului
soarele prizonier în propria capcană magnetică
asemeni unui proprietar în depozitul lui de feronerie
privește ritualul macabru al dupamiezii
pe stradă luciul metalic al oamenilor
poartă fără zgomot prin săli invizibile
coconi de mătase iar
seara firul deșirat al spinării lor
se îmbibă dureros
în icoane de argint și negru
pe asfalt

Pagini

Subscribe to poezie generală