numai ţărâna rămâne la picioare ca o femeie rănită
nimeni nu mă poate obliga să trăiesc într-un loc
de cele mai multe ori singur
timpul şi-a şters de pe chip aproape orice urmă
de la plecarea din noi
fiecare pas stârnea mici rotocoale de praf
aşa cum se întâmplă de obicei în inimă prea uscată
tu mă priveşti ca pe un moft al unui oaspete ocazional
care strânge tare din buze punând punct discuţiei
după moarte cerul devine adăpost pentru oameni buni vorbiţi de rău pe la colţuri
priveşte-i nu te retrage din cauza orei târzii
după sărut
cuvintele tale erau mândre ca nişte degete pocnite din ce în ce mai des
şi-ţi vedeam inima cât flăcăra dintr-o lampă
de ceva timp
ţi-am fost alături
sărutându-te mereu înainte de culcare
n-am greşit
aşa cum puţin peste miezul nopţii
cu gândurile tot mai sărace
temerea unui desfrâu iese din patul unei femei primitoare
acoperit cu cearşaful
ca după o lună de miere
până la urmă bea și femeia
sângele strigă din pământ
n-ați luat destul
partea dulce abia acum scoate degetul
scrie
cine salvează lumina
dacă ghicesc îmi recunosc nemurirea
mă-ndrept spre scară cu gândul că
mai prețios decât dreptul primei iubiri
târgul rămâne valabil
sunt vibrații despre care nu simt
că aparțin unei conștiințe
scot negativul
rulează treptele și nu e loc pentru diavol
toate poveştile sunt lungi cât un pat
întotdeauna patul este montat într-o fereastră
din care flutură tinereşte o perdea
prin fereastră zboară poetic păsări
sau alte personaje secundare
flauşate, de hârtie sau diverse materiale
relaţionate , în tonuri superlative.
nu lipsesc verbele - fluide, suave, călătoare
şi gesturile tranşante, clapele , tastele şi
semnele de punctuaţie
înfipte şurubelnic între conversaţii
am vrut să scriu un poem despre noi
o simplă mișcătoare mărturisire de dragoste
îmi făceam singură curaj mă grăbeam
să nu dea buzna ciufulit și senil sentimentul ridicolului
era o seară blândă ca orice seară-n care
vinovăția își culege recoltele
când mi s-a făcut rău m-a luat amețeala
simțeam că-mi vine să vomit timpul pierdut
au chemat smurdul a urmat ecograful ceva
analize de conștiință
acum stau la fereastră inspir adânc expir
îmi pipăi visătoare sânii
și pântecul
în el pulsează o singurătate siameză.
Comentarii aleatorii