să recunosc
ascult beat-uri tot mai rare
și gândesc în ritmuri tot mai lente
de parcă zilele care trec
impasibile ca un avion utilitar
pe deasupra capului meu
mă stropesc de acolo, de sus
din înaltul Soarelui lor de Amiază
cu un praf de plumb
doar noaptea și doar uneori
prin fereastra întredeschisă
mi se pare că întrezăresc un alt Soare
ceva mai mic,
mai blând, mai îngăduitor cu mine
și cu toate greșelile mele
de duminica trecută
nimeni n-a vorbit urât despre iubire
ne-am simţit bine
cel puţin aşa arată un sărut îndoit de câteva ori ca pe-un bilet scris
fără ocolişuri
de când aştept
la intrarea în sat
cuvintele se joacă de-a baba oarba
timpul s-a căţărat pe copacul de pe cel mai prăpădit deal
umbra ca o înapoiată
număra până la zece
iubirea ascunsă în inimă mi-a făcut semn cu degetul
să nu scot o vorbă
tu ridici pur şi simplu din umeri
am aflat cu surprindere că există oameni deosebiţi (să nu spunem ȋnsemnaţi)
ȋn jurul cărora se ţes adevărate plase de siguranţă şi reţele de monitorizare pentru a evita neprevăzutul
(atât cât reiese el din calculele de probabilitate)
şi lor li se repartizează câte o lume
plină de evenimente virtuale
şi nonentităţi
care să le ţină de urât…
vecinii mei își plimbă câinii
prin nisipul rece
dincoace de ferestre se trasează în liniște
figuri geometrice regulate
pentru a fi așezate apoi la dospit
în piepturile calde
parcă aud strigându-se prin piață
proaspăăăt proaspăăăt cozonac cu rahat cu mac cu nucă
în realitate au doar cu rahat
celelalte sunt pe hârtie
tu ce vrei mă întrebi până când glasul tău
îmi ridică pulsul la 94
nimic răspund zâmbind
hai îngere scoate-mă la plimbare
lângă o fereastră deschisă
ca o iubire lipsită de orice sentiment
făceai presupuneri
cuvintele rostite frumos aveau siluete de oameni cu suflet prea bun
aveai de unde alege cel puţin un prieten
ar fi păcat să renunţi la vise
îngrijidu-ţi scrisul
lumea tot va vorbi despre lumina aprinsă în cameră
încearcă să zbori
greşelile pot fi distruse abia după ce te înalţi
nu trebuie să fii dezamăgită de vârstă
orgoliile tinereşti sunt ca nişte pietre de moară
continuă să naşti ai nevoie de aripi
Comentarii aleatorii