speranţa a renunţat să se mai uite în urmă
abia mai trăieşte cu o bucată de pâine neagră în mână
în coate
continuă drumul spre ziduri

grijile ne ustură ochii
visurile sunt mai aproape de păsări decât de oameni

în mijlocul unui final tragic
moartea citeşte cu voce tare ştirile de la ora cinci
direct din inima unui copil panicat

aș da totul pentru o zi cu Tine Doamne
să Îți privesc albul ochilor pupilele dilatate
să Îți iau mâna într-a mea apoi să o pun peste inimă
și să îmi mângâi părul ca mama
să Te legeni pe scaun să îmi dai o carte
să citim așa în liniște amândoi
iar din tăcere să iasă un cântec ca ecoul unei prăpăstii
apoi să îmi cer iertare că trebuie să dispar
nu merit să văd răsăritul lângă haina Ta
de lumină roșie-cireș
să mă iei în brațe ca pe un pui de urs
să Te prefaci că ne luptăm ca atunci cu Iacov