intoxicaţi de frumos mergeau ocolind voma zilei de ieri
el era un fel de Rasputin
îmbrăcat în jeanşi şi sacou
ea o divă de cartier
înaltă / într-un cocon străveziu de feromoni
bombardat de o radiaţie cosmică a tristeţii
îmi iubesc întunericul
întunericul liniștit de după ultimul jurnal de știri
camera se relaxează, mușchii se destind, papucii de casă sforăie ușor
cablurile ies din transă
pisica mea galbenă se recompune pe vocea lui sam smith
undeva un cuvânt mic mă strigă, îi mângâi creștetul cald
rămâi cu mine îmi spune, rămâi cu mine
e ok îi răspund, noaptea asta dormim împreună, cuvânt mic
deși nu mai încăpem în hărți, deși unul din noi e prea mult
deși împreună nici război nici dragoste nici
din mâini
sunetul învinge gravitaţia
pe mulţi îi surzeşte
sala de concert îmbrăcată în roşu
coloane de fum degajate de clape
amplifică sentimentul
suntem vecini cu universul
promite să nu facă zgomot
măsoară scena amenajată pe nuferi
cu paşi imaginari împrumută
apă de-acasă
animale neliniştite
pe colina de marmură
începutul furtunii un fus
cu vârful în jos lumina orbeşte
o ploaie care nu mai vine
oprită la vamă de niște plopi tineri
calmi pînă în vîrful ciobit al cerului
soarele prizonier în propria capcană magnetică
asemeni unui proprietar în depozitul lui de feronerie
privește ritualul macabru al dupamiezii
pe stradă luciul metalic al oamenilor
poartă fără zgomot prin săli invizibile
coconi de mătase iar
seara firul deșirat al spinării lor
se îmbibă dureros
în icoane de argint și negru
pe asfalt
Comentarii aleatorii