1.
mâna ta pe mâna mea
pe barele din metrou. momentul în care amețim pentru câteva secunde,
momentul în care
vehicolele se pun în mișcare. și se scurg fiecare înspre o stradă, o casă
ca și cum ar fi tuburi de dren
către locul unde se adună toate amintirile.
se imprimă încet pe o hârtie fină.
tensiune superficială
cândva ghețarii ca niște piese albe de șah
de-asupra autostrăzilor separate de pământ
dar voi cereți mai mult
mai mult formol și glucono-lactat de calciu
mai multe cuve
pentru prezervarea cadavrelor de toate felurile
ca oasele lor să reziste
în timp ce se lustruiesc cărnurile
apoi contrabalansul vine seara
cablurile chitărilor electrice sunt împânzite peste clădiri
și reclamele luminoase se aprind
"your best choice is Epiphone
your best choice is rosso puro"
de luni de zile se lucrează
și mesajul lor este clar
trupurile ostenite trebuie să cadă
să nu vă fie frică
atunci când schelele se erodează
eșafodajul se scufundă zilnic în pământ
atunci când
e liniște și ciocanele pneumatice disipă,
lovesc, sfărâmă ușor
femeia de lângă mine se teme
bețișorul scurt în poșetă arde
intimitatea
din dragoste oarbă atinge fermoarul
după certificatul de naștere
timpul
transformă în ticuri iubirea
mă rănește la coapsă
din celălalt capăt văd soarele în mătură
omul de zăpada visează
pacea
sub un măslin înclinat de ninsori
anexez partea din suflet cu ieșire la cer
plec fruntea și râd
nu-mi trebuie mult să fiu fericit
un turn de care lumea să nu treacă
cu gândul
Comentarii aleatorii