poezie generală

imaginea utilizatorului aquamarine

țesut viu

sau*dintr-odată ne amintim cum oamenii /dorm singuri acasă
cineva a uitat să îi învelească. acum sunt bolnavi
iar în mintea lor s-a îngropat o turmă de cerbi care cândva au păscut liniștiți ,
într-o pădure de conifere, din norvegia. / în spectactolul live nimeni nu vine pregătit, nimeni
nu este regizorul / doar căutarea ne strânge de gât, până ne sugrumă glasurile.
așa au murit și cerbii/ iar coarnele lor ne-au ieșit prin piele. în transmisiune directă
am așteptat mereu regizorul de imagine să dea drumul semnalului.

imaginea utilizatorului elena katamira

nervi de primăvara

scriam așa la nervi
primăvara mi se zbătea în pumni
cădeau petalele, se răvășeau toate frumusețile alea de vorbe și intenții
construite în spațiile invernale
uite, mă, ziceam, ce seamănă oamenii ăștia cu mine, dar parcă nu
uite, ce bine e să nu arunci ușile-n mare
să ai mereu una pe care să ieși
singur și revoltător
în plină tranzacție
să fredonezi cântece franțuzești în vârful buzelor
și să ți se pară lumea mică cât o monedă de ciocolată
din care să muști când ți-e poftă câte un pic, câte un pic

imaginea utilizatorului emiemi

povestiri de leagăn

această uluitoare tristeţe se aşează peste mine ca pielea unui berbec jupuit

aşadar merg pămîntul sticleşte fiecare grăunte de praf e un mort
fiecare zăpadă căzută o blană

aşadar merg un mers fără urme ca hansel cu buzunarele goale după ce a dat totul lui grettel
poate voi ajunge la casa din pădure poate voi ajunge la pădurea altei case
cine ştie

imaginea utilizatorului aliz

old times

au fost timpuri când
eram mai puternică
pielea
încă nu începuse să-mi strălucească sub privirile bărbaţilor
pe atunci tata lovea cu pumnul în masă
se făcea linişte
noi ne simţeam vinovaţi pentru orice respiraţie
pâinea neagră ne astupa
găurile de şoareci din stomacurile noastre mici
şi eram fericiţi aşa
eram murdari
ochii abia se descoseau
iar lumea era atât de orbitoare în mizeria ei
iar lumea era
tot ce ne doream

imaginea utilizatorului Virgil

acvariul pustiu

...

ar trebui să reinventăm înțelesul
acelor gesturi putrezite în măduva pietrei
zvîcnetul gîndului mocnit în izvor
pînda amorfă a murmurului ierbii
licărul tandru din orice ecou

ar trebui să ne amanetăm anii
să punem gaj al nostru aplomb
din colbul discret al pînzelor vremii
să croim cale spre nordul ambiguu
și sudul cochet

Pagini

Subscribe to poezie generală