poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Mari aşteptări

mă întorc
asemenea cuvintelor spuse întâia oară de mine
aud şoapte printre haine
din care zilnic scot fără să mă gândesc mâinile

i-aş pune o fundă sărutului
dintr-o postură ingrată
bocancii
sunt legaţi la şireturi pentru o nouă prigoană
aşteaptă-mă la anul
ca un cântec
de teamă să nu i se lipească de suflet tropotele

imaginea utilizatorului aquamarine

întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat

fără noi cresc sâmburii și semințele lumii
luciul lor are patina caldă a lingurilor de alamă / toate înghesuite în sertare de lemn
cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut nu esti prizonier nu vrei amnistii / atât știi
întotdeauna va fi ceva de crescut pe aceste pământuri
întindem apa peste ierburi ca pe o ie
până ce soarele tot mai departe o sa fie o stea înghețată
la marginea lui explozii de gheață care
or să ne ascută și mai mult simțurile

imaginea utilizatorului Virgil

mi-e scîrbă ▒

e vineri

am aşa o scîrbă
de viaţă
de ziua asta de vineri
săracă în metafore
ca o văduvă de război
mi-e aiurea de poezie
cu limitele ei insipide
cu funcţionarii ei nefericiţi platonici
mi-e silă de voi
pînă şi bestia din mine
devine tandră
mi se urcă pe umeri pe cortex
se alintă ca o femeie la pms
dă din coadă
mă întreabă dacă o iubesc
dacă îmi va părea rău cînd are să moară
doamne s-a tîmpit limba română
mă sărută pe gură ca o fată prima oară
ce e cu lipsa asta de anotimp

imaginea utilizatorului Atasiei Georgiana

Cafea

Dimineaţa,
Îmbibă somnul în alb
Alb tămăduitor,
Îngeresc,
Scăldându-şi picioarele
În aburi de cafea,
La margine de pat.
Pardoseala însetată
Mângâie cu ochii,
Mâinile protectoare,
Gură îndrăgostită
De marginea ceştii.
Mireasa inimii tale
În palme emoţionate
Prea albe
Pentru astăzi;
Parfumul amar,
Se scurge,
Şi este încă
Dimineaţă.

imaginea utilizatorului a.a.a.

Despărţire

Toată apa din trup
mi se adunase sub inimă,
călcâiele erau o idee de gumă,
spuneam în gând tabla înmulţirii cu şase –
ceva concret,
puţin control.

Te-ai întors brusc după umărul stâng,
am mai apucat să-ţi văd dunga ochilor,
ochii cu albastru spart şi roşu ud,
ochii aidoma sfârşitului,
ţi-am mai atins, ca-ntr-un accident, firul mâinii,
am încercat să-ţi mai spun ceva.

Călcai grăbit şi subţire
în mine;
în fiecare odaie întorceai tablourile
cu faţa la perete.

Pagini

Subscribe to poezie generală