și totul vine exact atunci când suntem puțin bolnavi
în case calde, fără vin sau țigări. și eu îți spun/ tu imi dai exact ceea ce am nevoie.
--
e o zi oarecare/ fără asfințit/
semnalele după care funcționează lumea sunt tot mai subtile
acum doar dacă mai poți pierde toată ura sau toata iubirea
vei fi liniștit
nu e nimeni
frica se îndreaptă către ieşire
acolo unde haosul e un panou zgâriat
acolo unde o mână de femeie ţine crucea în acvariu
în rest
oamenii la cravată stau
îşi muşcă din propria mână
nimeni nu poate jigni, nimeni nu poate ucide
cine nu respectă regula
se lasă rătăcit
în sine
e o călătorie lungă apoi
prin zăpadă
cu o sanie plină de ceasuri vechi
mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi zideşte o lume nouă înăuntru
Se subţiară timpul şi forma şi culoarea
în zboruri îngroşate, în păsări neajunse
la plâns,
iar păsării din zâmbet nu-i mai ajunse zborul,
se prăbuşise timpul sub ancore uscate;
ca într-un os de veci,
m-am strâns
şi-am strâns
din ochi, din dinţi, din sânge,
până când, duso, ai început a strânge
până la măduvă, până la cruce, până la vânt,
până când
copacii se legănau mai pustii,
şi-am întrebat mai mort şi mai viu:
mai ştiu,
mai ştii?
în difuzoare
pilotul anunța unșpe mii de metri altitudine
dincolo de ferestre lumea se micșorase de mult
tu întrebai despre iubire și întoarcere
eu îți zâmbeam cu zâmbetul unuia
care calcă pământul
în lăuntrul meu se oprise orice zbatere
trăiam
fericit și mirat că uite
l-am înțeles puțin pe dumnezeu
Comentarii aleatorii