ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui
fără să fi făcut ochi încă
mă trezește scîncetul lor
privesc
pe gîtul tău cum coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
meandric și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
covata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
în gol
atingeri de toate felurile ascundeau
umbra frunzelor necunoscute şi
inima izvorului şoptea ceva despre
fata războinică fata cu pleoapa cusută
cu sânul rotund tăiat împrejurul trunchiului
-fruct întors- ca o jivină îngenunchiată
îşi potrivea sângele în legământ.
ca o răstignită cu sânul amputat mirosea
a noapte mirosea a frig și a frică
în zadar vorbeau despre Ea bătrânii
frământând metanii în palmele aspre
fata le-a lăsat zălog inelul.
păsările domestice nu zboară departe
doar vocea ta se înălţa împreună cu alte cântece
mă trezesc dintr-un vis
frunzele nu şi-au prins părul când s-au aplecat spre mine
în mâinile tale
piatra nu se mai mişcă
de-a dura vin lucrurile care par să se întâmple
în cele din urmă soarta mă va scoate în ploaie
înapoi în lume
îndrăgostiţii
umblă la nesfârşit de la o casă la alta
uşile închise miros a poezie rănită
poetul scapă înainte să fie marcat pe viaţă
priveşte înspre trup
Comentarii aleatorii