o palmă uriașă aspră și caldă
îmi acoperă ceafa tremur încerc să glumesc
dar mă prind repede că lumea a devenit prea îngustă
genunchii și-au pierdut elasticitatea tușesc
văd casa întâi o parte a acoperișului recunosc până și ploaia
e aceeași de acum treișdoi de ani deschid fereastra
oblonul verde reușesc cu greu să strecor
coada de la mătură între partea de sus a cuibului și streașină
trag cu putere cuibul se desprinde în stradă
fără să-i pese de ploaie țăranca a dat drumul umbrelei
în ochii plini de nisip
pescărușii și-au făcut cuiburi
așteptându-te
de la o clipă la alta
sunt prea reci locurile de unde ai plecat peste noapte
închis între acești pereți loviți
simt albul despre care nu ți-am vorbit
fiecare avem un loc al nostru de iederă
unde liniștea ne compară cu ceva firesc umbrelor
era o vreme când scriam cu dinții iar cucuveaua se îmbăia în gange
deceniu-câine zile resturi
litere se dau pomană
era o vreme de zdrobit timpane
direct în ora de istorii
era o vreme-vierme
oarbă aproape nenăscută
cu ace vagi de gelatină
tic-tac nervos de spaimă
era o vreme când visam întruna
că plouă cu asfalt cât vezi cu ochii
și cresc șosele precum feți frumoșii
iar prin spitale moartea joacă table
era o vreme beată
cu urme sacre bănuite-n vomă
și-n cârje aurite
să fi fost ieri sau poate
mai degrabă ceva și mai încolo
spre ziua în care am încolțit în mintea ei sâmbure
udat de nevoia unei singurătăți rătăcind pe alte meleaguri
să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic
un val întotdeauna prea rece
o cupă de margarita prea mică
un drum prea lung și o sfâșietoare absență
era pe vremea când credeam că timpul mi-e frate
flăcări mistuiau urmele imposibilului
nimicul nu era complicat
logica nu avea curaj să ceară audiență
senzațiile se travestiseră în sentimente
fiecare ne scriem jurnalul în stil diferit
uneori ne-mpiedicăm de buturugi simple
alteori şi în culoarea gutuii căutăm defecte
curând o să-mi pensionez călimara
e timpul să las munţii să coboare la mare
ceasului cu pendulă să-i dau libertatea
ca unui şnauzer pe care-l dezlegi şi-l
laşi să alerge cum vrea
cuvintele îşi au şi ele războaiele lor
prin guri
prin creioane
prin şcoli
pe cîmpul de luptă
uneori şi ele dau în orbul găinii
Comentarii aleatorii