aproape toate
vor revoluție
greu dar se adună
și-au uitat numerele de telefon
adresele
locurile în societate
numele vârstele părinții
interesele hainele de ploaie
dopurile pentru urechi
datoriile la bănci
cămășile necălcate și
promisiunile din tinerețe dar
nu renunță
mișună prin toate ungherele
se organizează colcăie
mârâie urlă suduie
doar una se ridică
în liniște
de sub roțile tramvaiului 41
tăcerea de după-amiază
mirosea a budincă de prune făcută de-o fată de treabă
timpul unde tocmai intrasem ca într-o iubire cu flori
s-a ridicat în picioare
era cu mult deasupra păsărilor
şi mai aproape de soare
decât de inimă în care se moare de atac de panică
mulţumit ca după fiecare sărut
nu căutam cuvinte dintre cele mai dulci
aveam nevoie să scriu despre dragoste dintr-un loc fix
fără să-mi tremure mâna
din atâtea motive
continui să cred ca niciunul din cei care iubesc nu mor cu feţele în jos
m-am lovit de dragostea ta ca de-un zid
lacrimile îmi păreau grele
în realitate
batista e umedă
o storc
până când fac din lumină
aripă pe care o cresc de mică
cerul e mai presus de puteri
între bine şi rău las urme
ştiu că inima o să mă părăsească
îndată ce va pleca
să n-o judeci
îmbrăcată în negru
nu-ţi rămâne decât să dai foc la oameni înclinaţi spre stânga
Erai frumos
cu umerii laţi după care împădureai poveştile cu stafii,
cu părul lung, împletind felinare şi ceaţă,
erai frumos pe timp de frică şi foame,
dar cum puteai fi altfel în ochii mei mici?
Erai curajos când mireasa moartă te-a purtat o noapte
prin satul părăsit, prin fântâna cu oase,
spre trenul cu copite,
erai curajos în plânsul mov al mamei,
în genunchii mei ca două inimi roase;
spuneai că mă invidiezi pentru viaţa asta tumultoasă
şirul nesfârşit de secunde
care mă însoţesc ca o aură
cu asta ai ieşit deja din sfera ignoranţei biblice
şi toate străzile care duc la tine sunt şerpi care năpârlesc
Comentarii aleatorii