timpul
ca o bidinea mă vopseşte pe barbă
dacă temperamentul nu mi-ar fi liniştit
i-aş pocni vreo două după ceafă
aşa cum primeam eu de la tata
în rest e bine că ceasul merge de zor
pot să-mi pun banii actele încrederea
în transpiraţia lui
fiindcă toate îmi merg de-a-ndoaselea cum zicea topârceanu
şi primăvara poeţilor este mereu doar o copie la indigo negru a soarelui
o eclipsă a muzelor pişcate de degete precum pomii de albine harnice
în definitiv de ce să nu scriu încă o poezie cât timp ceilalţi mai dorm
să alung apneea de dimineaţă
aici în după-amiezile cu miros de frunze arse
nu mă mai grăbesc sunt locuit de zgomotul nucilor
pe care un copil le izbește undeva pe o prispă
mi se întorc
anotimpuri din care n-am păstrat nimic
seri lungi traversate de acceleratul de 21 spre podul cu lanțuri
caiete vrăjite pe care le-aș arde pe rug
chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
Comentarii aleatorii