și pentru ca ochiul meu vedea sensuri l-am aruncat
acolo unde toate vorbele pier lapidate
sub povara ignoranței
și pentru că pana mea deslușea umbra sufletelor
am rupt-o și-am aruncat-o de la mine
cu tot cu mâna neputincioasă
acum piciorul meu descifrează zborul
și pentru că ratează de fiecare data pragul,
m-am aruncat lăsându-l să exerseze ultima bătaie
cuvintele mă strigă, umbrele mă caută
iar zborul mă plânge-n surdină
Poezie:
Comentarii
fericiţi...
Ottilia Ardeleanu -
cei ce simt...
e nevoie de trudă, de renunţări, de reconstrucţii, de curaj şi de multe altele pentru a ajunge acolo unde cuvântul să te caute... să te găsească, să te înalţe...