când n-am mai vrut să fiu om
timpul mi-era foarte rece
de atâta sufocare
nici vrabia n-a mai ciugulit
din locul unde am îngropat gânduri
tocmai când le-am dat de mâncare lupilor
mi s-a făcut dor de-un copac
nenorocirea nu a mai venit cu el în brațe
m-a îmbrățișat așa cum o face cu toți morții
îmi eşti manuscris netradus în promisiune
acostat pe braţele sincerităţii
între noi curg aceleaşi ţeluri
din când în când pornim unul spre celălalt
ca două andrele care ţes acelaşi drum
dar îşi urmează fiecare traiectoria
atingându-se abia după kilometri de aşteptare
la urma urmei vor să facă mașini din noi
mașini de mîncat de băut
mașini de cumpărat de votat
mașini de luptat
mașini de curățat după ei după noi
mașini de plătit
mașini de muncit
mașini de atins de văzut
mașini de tresărit de zvîcnit
mașini de sex de ucis și vorbit
asta vor mașini de lovit precis cu capul în zid mașini de citit
mașini de făcut alte mașini cu ochi de copii
mașini de cîntat de aprins lumînări și rugat
mașini de jucat la-ntîmplare
mașini de rîs de scurmat în gunoi mașini
Habar n-aveam cine era
şi ce voia de la mine;
îl văzusem cum
încerca să iasă din întuneric,
pe când eu mă pregăteam
să intru în conul de umbră
şi să mă-ntretai cu el
până la sânge;
de cum trecusem pragul,
mă apucase de-un braţ
şi mă trase-ntr-o parte
cu vorbele:
Am venit să văd ce mai faci,
că nu ne-am mai auzit de mult
şi cum totul se-ntâmplă
cu-ntârziere aici sau dincolo,
mi-am spus în umbra mea:
de ce nu astăzi
soarele tău să se stingă?!
adorm
la fereastră cineva trage perdeaua
în vis caut un tren cu miros de zăpadă
simt neliniştea zilei care îngheaţă încet
am presat într-o perlă
marea
cum ar fi să-ţi treacă sânii pe hărţi
porumbei voiajori să-ţi aducă întâi ţie scrisorile
cuvinte nerostite mă ard
dacă respir sparg paharul
atingerea unui deget de unt ameţeşte
umbrele noastre unite de soare
năpârlesc uniform
Comentarii aleatorii