lângă o fereastră deschisă
ca o iubire lipsită de orice sentiment
făceai presupuneri
cuvintele rostite frumos aveau siluete de oameni cu suflet prea bun
aveai de unde alege cel puţin un prieten
ar fi păcat să renunţi la vise
îngrijidu-ţi scrisul
lumea tot va vorbi despre lumina aprinsă în cameră
încearcă să zbori
greşelile pot fi distruse abia după ce te înalţi
nu trebuie să fii dezamăgită de vârstă
orgoliile tinereşti sunt ca nişte pietre de moară
continuă să naşti ai nevoie de aripi
de abia așteptam să termin vasele de spălat
de abia așteptam să termin plăcinta
de abia așteptam să mă duc la cumpărături
de abia așteptam să mă întorc de la cumpărături
de abia așteptam să vină luni și marți
și miercuri și joi și vineri
sâmbătă și duminică nu mai zic
de abia așteptam să-mi treacă timpul
de abia așteptam să vină ceva
de abia așteptam să plece ceva
să înceapă să se termine
nu ştiam ce mă apasă în stânga ta
pipăi umbrele noastre pe munţi plouă otravă
dimineaţa caut bănuți în fîntîni
păzesc o broască întoarsă la sân cu gâtul umflat
de spaimă
simt mâna rece cu sare pe spate
greierii mor în primăvara cireşelor neculese
pentru tine cărarea suie la cer
prin pădurea fără părinți
jumătate dezbrăcat jumătate stingher caut un
semn
apropierea trupului tău
şi nu ştiu de ce dor mi se face să zbor
vântur în seminţe tristeţea
totul este la fel
apa
Erai frumos
cu umerii laţi după care împădureai poveştile cu stafii,
cu părul lung, împletind felinare şi ceaţă,
erai frumos pe timp de frică şi foame,
dar cum puteai fi altfel în ochii mei mici?
Erai curajos când mireasa moartă te-a purtat o noapte
prin satul părăsit, prin fântâna cu oase,
spre trenul cu copite,
erai curajos în plânsul mov al mamei,
în genunchii mei ca două inimi roase;
Comentarii aleatorii