azi delirez
împuşcaţi-mă drept între ochi să rămână
o gaură perfect rotundă ca într-o frunză
să intre aerul proaspăt şi soarele
încetişor...
până când sângele se shimbă în cheaguri violet
vegheaţi amintirile care cad ca o turmă de oi negre
în prăpastia dintre mine şi trupul meu mort
ca şi cum ai mângâia pe creştet o zână de pădure
ca şi cum ai prinde în pumn râsetul ei / în noaptea adâncă/amară
ca şi cum ai fi un şaman /cu picioarele ei
acoperindu-ţi gleznele cele aducătoare de ploaie
în noaptea adâncă/ ce-i mult prea adâncă
am mângâiat
zânele
am prins în pumni
râsete
am fost un şaman
cu picioarele zânelor mi-am acoperit gleznele
în noaptea adâncă/ aceea mult prea adâncă
*
îmi aşez aceste refrene acum/ lângă mine
căci e frig /mult prea frig
iar eu
scriu cu pieptul.
nu am mai ucis nimic
ca să mănînc
de multă vreme
doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci
în jur
privesc o moarte disipată în prafuri și paste
topită în seuri congelată în forme abstracte
o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă
nu mă face decît
să nu mor foarte repede
unde sînt zilele acelea
cînd mîncam ca să trăiesc
trăgeam la sorți
ceață înconjurând stânca stearpă
poezia
plutește în jurul meu aproape
aproape tangibilă aproape albă
aproape învelind aproape caldă
aproape gri aproape vuind
aproape albastră aproape rece
aproape aproape
aproape departe
departe
Comentarii aleatorii