ploaia bate la toate uşile
disperată nu o primeşte nimeni
nu mai există suflete împăturite de Dumnezeu
primele mele scrisori de dragoste

în goliciunea lui oraşul mahmur
cu marea într-un pahar îneacă singurătatea
ca o pedeapsă timpul iubirii
pleacă de-acasă

în locul în care începe veşnicia
gândurile în paşi de cămile trec prin urechea acului
mă înţeapă în inimă