sunt mama fiului rătăcitor
ţineam pruncul înfăşat prea strâns până când a plecat
în lumea ispitelor
să-şi îndrepte genunchii
am dat vântului să muşte din mine patruzeci de ani
în deşert cu rochia de sac aspru peste pântecul gol
am spălat picioarele statuilor preasfinte
în ulei din sfârcuri de măslin
am dat ploilor culoarea lacrimii când încă strigam după pruncul meu
din gura unei peşteri deschisă în furtună
am învăţat legea uscată
din pădurea osândiţilor
vine şi noaptea
să ne sălbăticească de tot să ne întindă pielea pe spiţe până se rupe şi simţim delirul
doar privindu-ne
în ochii galbeni injectaţi în timp ce lumea capătă culori tari
viscerale
ca în filmele high definition
la Psihiatrie dimineaţa începe cu dezlegatul mîinilor
asistentul cu părul prins în coadă freacă încheieturile cu margarină
tatăl se dezmorţeşte mulţumit
numără zilele de internare obligatorii pentru pensia pe caz de boală de parcă l-ar număra pe cassius clay trimis la podea
numără zilele de internare obligatorii le coase frumos pe cearşaf bijuterie handmade
pentru puţinii interesaţi să şi-l aducă aminte
după ce-a înmulţit pîinea peştii şi xanaxul fiul nu mai are nimic de făcut
decît să împartă cartele prepay cu
stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă
în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiile
nu simţi nimic doar plânsul zgomotos al lunii
pe potecile din cimitire
Comentarii aleatorii