fiindcă eram copil aveam ochii deasupra
vedeam prea limpede
dincolo de nori
a venit ploaia şi bunica m-a luat de mână
la stupină
am călcat în noroiul lipicios până la glezne
ochii mi-au alunecat în jos când gustam
prima oară miez de fagure
prea dulce
încetişor
sprâncenele mi s-au îngroşat
din păpădie în păpădie şi botez cu botez
steluţele s-au prins în rădăcini
ochii mei nu mai aveau loc pe cer
acum când plouă caut degeaba
umbrela neagră şi mare a bunicii
închide ochii îţi spun şi imaginează-ţi
cea mai frumoasă poezie de dragoste
ştiu ştiu aceasta nu s-a scris încă
pentru că poeţii se pierd în cuvinte
şi nu stiu să se oprească la timp
înainte de a scrie o poezie de dragoste
un poet trebuie să înveţe să tacă
hai să vedem dacă el, poetul
ar putea să descrie o dragoste mare cât china
sau mersul cu bicicleta printr-un câmp de lavandă
cu siguranţă s-ar pierde în detalii inutile
ba mânat de o logică poetică s-ar întreba de ce china
(în filmele mele aproape mute eroul sfârșește întotdeauna
fără țigări și cu o durere cumplită de cap
exact în momentul în care rămân fără aspirină
partea bună din mine îmi spune că s-a meritat sacrificiul
lumea e pe mâini sigure am salvat antidotul am dezamorsat
încărcături nucleare am decriptat firewalluri care voiau să ne transforme
în deșeuri radioactive
partea rea din mine se tăvălește de râs îmi spune
n-am prins un rol în the expendables mai bine aș fi fost
un actor de culoare de la mijlocul anilor 90
Comentarii aleatorii