în spitalul psihiatric îngerii au buzele dulci
de la prea mult lapte praf înghiţit fierbinte
din căni de plastic moale
şi roz ca unghiile lor decalcifiate
aripile ascunse sub halatul de molton
cresc fără de măsură
atunci când asistentele de gardă tricotează
dacă îi priveşti cu atenţie
în ochii lor de neon
albi şi fierbinţi ca piatra de var stinsă
vezi cum se deschide şi se închide periodic
câte o fereastră cu bare la etaj
ori uşa de la salonul pentru agitaţi
(poate fiecare cuvânt rostit sau scris e pus deoparte
în cămara cerului
acolo de unde toţi vom lua într-o zi câte ceva
deocamdată cât trăim
depunem
cuţite ascuţite, bilete şi acuarele)
(sabato îmi spune în fiecare oră că viaţa
se scrie în ciornă
doar că noi n-avem dreptul să-i corectăm paginile)
(nicicând herăstrăul n-a fost mai viu
mâinile tale pătrund în mâna mea
şi formează un soare)
Cuvintele frumoase pe care ţi le-am scris,
pulbere în creuzetul absenţei tale.
Vorbele pe care nu le-ai rostit,
cârtiţe în solul minţii mele.
Nu vreau să adorm:
te-aş uita în timpul somnului.
Nu te trezeşti:
nu m-ai uita în nesomn.
Îmi rămân poeziile stupide.
Tu, cu cel aproape.
ne ascundem de păcate în lucruri nemărturisite
întunericul creşte văzând cu ochii
zilele păstrate la ciorap n-au ţinut seama cât de repede trece timpul
cu picioarele aliniate ca nişte soldaţi bat pasul pe loc
Comentarii aleatorii