Habar n-aveam cine era
şi ce voia de la mine;
îl văzusem cum
încerca să iasă din întuneric,
pe când eu mă pregăteam
să intru în conul de umbră
şi să mă-ntretai cu el
până la sânge;
de cum trecusem pragul,
mă apucase de-un braţ
şi mă trase-ntr-o parte
cu vorbele:
Am venit să văd ce mai faci,
că nu ne-am mai auzit de mult
şi cum totul se-ntâmplă
cu-ntârziere aici sau dincolo,
mi-am spus în umbra mea:
de ce nu astăzi
soarele tău să se stingă?!
sunt inuman de singură dar e bine
încă doare că sunt om
nu sunt o anomalie mi-aş dori o ceşcuţă de ceai aromat
şi o bătaie prietenoasă în spinare dacă mă înec
mi-aş dori să scriu o poezie de dragoste// oh yes i’m the great pretender//
să văd ce mai rămâne din ceaşca mea de ceai după ce înşir vrute şi nevrute
despre bărbatul care nu m-a iubit niciodată
toate întrebările au fost puse aștept.
deocamdată nimic insuficientă căldură să înmoi gestul pietrificat al
mortului.
să ne jucăm cu degetele. să ne jucăm cu degetele o vreme cum
am face un lego. să privim planșele din cutia jocului și să alegem ceva
care să semene cu o mîngîiere. ceva lin uite un elicopter care aterizează
în curtea spitalului de urgență.
dimineaţă
păpuşa woodoo se ridică în
capul oaselor mănâncă păsări
dintre picioare viermele harnic
sparge sâmburi pe lemn
de salcâm
un electron fără braţe invocă
expansiunea materiei
cenuşie luna despică apele
pe o plută condusă de şerpi
îşi fumează solzii pe rând
mingea de ceaţă
depune ouă în umbre
caută prin buzunare
literele ca pe culori
reproduce fonetic deşi nu înţelege
Comentarii aleatorii