poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

toate fântânile au fost îngropate

ce stai ca o cană fără apă
îşi frânge mâinile mama
se uită

aşază colaci mere lumânări şi
nodul baticului

puii de salcie crestaţi picură încet
pe o pânză de in
chinul

urcăm dealul de viaţă greu
după noi unii cu umilinţă
se înclină

în poala cu mâţişori se frământă
soarele

dospeşte tristeţea în
privirea mamei
urcăm aproape de nemurire

tăcerea ca o văduvă
neagră
între lumi

mi-e aşa de sete

îmi toarnă mama grija ei
sălcie

imaginea utilizatorului dan petrut camui

lanţuri

îmi aduci aminte de mare
noaptea
trupul tău să-l păzesc
iarba după care am alergat atât de
înaltă şi deasă coama în
pieptul unui animal cu instincte
de leu disimulat zarea
nu deosebeşte mirosul mintea mea
operează cu cifre exacte spune-mi
câte feluri de a iubi există în tine
nu găseşti nici un loc să te aperi
graţioase şi neîmblânzite
dorinţele mele sunt nişte feline
te pândesc când ţi-e sete când somn când
mai grea beţia vinului
galben cu nume de zeu indian

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

pe deal au înflorit salcâmii fără alergările noastre

ne certaserăm
urât
veniseşi în genunchi
nu nu cereai iertare nici îndurare
pentru cele câteva răni vizibile şi nenumăratele nevăzute clocoteam
aş fi putut da drumul cuvintelor de pucioasă
încinse ar fi sfârâit pe timpanele tale pe pielea care
mi se făcea şerpi pe şira spinării când se lipea de mine
nişte canibali trăiau în pântecul meu cât un pumn de grâu
sălbăticisem timpul dintre noi părea epuizat te târai
şi hainele nu-ţi mai erau haine mi se părea că eu sunt lumea

imaginea utilizatorului aalizeei

tablou din cartierul de nord II

clasică

femeia mea este cochetă
poartă în păr panglică de şifon
chiar şi atunci cînd la foc mic
fierbe în oale adînci bulion

nu e înaltă, cît un polonic
are sîni mici tari de agată
şi se dă cu roşu de buze
cînd muşcă dintr-o tomată

citeşte reţeta adaugă sare
pune o faţă de masă-n apret
şi cu ştergarul din in-ce eşarfă!
pozează în geamul de la bufet

se preface că-i cade rochiţa
domol cu un anumit chichirez
doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez

Pagini

Subscribe to poezie generală