- trebuie să-i credem c-au fost pe lună,
îmi spuneai, înainte cu mult să se întâmple
în grădina icoanei e frig în iunie
nu departe, la urgenţă, ţipetele se sleiesc de pereţi,
lasă urme de fum
acum că te-ai mutat la un zbor de vrabie distanță
vrabie sătulă de firimituri și ciripit descărnată și oarbă
fără alte vrăbii surate prin preajmă
nici de pisici dorită nici de ulii decolorată tristă vrabie
gata să plece în toamnă cu berzele până când
într-un târziu va pricepe că nu are nicio șansă
și se va întoarce pe pământ cu zâmbetul tâmp
pasăre ireal nepăsăratecă în toată existența ei
acum că tot ești atât de aproape
spune-mi de ce nu întorc privirea de ce nu copiez
din lucrarea ta crudă și cenușie
mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi zideşte o lume nouă înăuntru
umbra mi se agăţase de copaci
pentru că nu se măritase cu mine
am atins adâncimea singurătăţii
apoi m-am aşezat lângă ea
fără nicio supărare
amândoi ştiam că nu vom avea niciun motiv de îmbrăţişare
asta s-a întâmplat târziu într-o iarnă
în drum spre tine
Comentarii aleatorii