savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree
pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul
nu ştiam ce mă apasă în stânga ta
pipăi umbrele noastre pe munţi plouă otravă
dimineaţa caut bănuți în fîntîni
păzesc o broască întoarsă la sân cu gâtul umflat
de spaimă
simt mâna rece cu sare pe spate
greierii mor în primăvara cireşelor neculese
pentru tine cărarea suie la cer
prin pădurea fără părinți
jumătate dezbrăcat jumătate stingher caut un
semn
apropierea trupului tău
şi nu ştiu de ce dor mi se face să zbor
vântur în seminţe tristeţea
totul este la fel
apa
"Tu eşti oare acela care scoţi zodiacul la vremea lui şi tu eşti oare acela care mâni Ursa Mare cu puii ei? Cunoşti tu pravilele cerului? Ştii tu oare cum se desluşeşte scriptura lor pe pământ?" (Iov 38:32)
ploaia a stat
de pe Căţănaş alungă vântul
o turmă de iezi dolofani şi năstruşnici
norii au înghiţit pădurea
prin spărtură curcubeul
leagă de munte seara de mai
Fiul Păstorului
sfarmă lumina în inima sa
şi-o aruncă pe cer
înfloresc ciorchini de stele
grădina din flori de lumină
Comentarii aleatorii