trec dintr-un mormânt ín altul
dintr-un cerc în altul
ascultând cântecul
rănii mele imense
care se înalță
cu fiecare picur
pământul se micește
sub talpa mea
cerul se face un făt
iar sângele meu tace
chiar atunci
când strigă cerul
născându-se în ochii mei
în care nu se mai vede
nicio urmă de nor...
și totul vine exact atunci când suntem puțin bolnavi
în case calde, fără vin sau țigări. și eu îți spun/ tu imi dai exact ceea ce am nevoie.
--
e o zi oarecare/ fără asfințit/
semnalele după care funcționează lumea sunt tot mai subtile
acum doar dacă mai poți pierde toată ura sau toata iubirea
vei fi liniștit
ascult universul
retrăiesc tot ce vorbesc despre moartea foarte
aproape pot să iau tramvaiul până la ea
un fan cu nume de pagân
la masa unei coincidenţe
timpul
îi zic
să-ţi citesc poemul
într-un glob de cristal cu aceleaşi vedenii
la ore de audienţă maximă
cei care vând finaluri fericite
închid continentul ştiut numai de păsări
cu sânge rece un şarpe reproduce virtutea
risipitor
de prea multe porunci îşi plimbă perechea
sufletul meu la periferie
Comentarii aleatorii