se împrăştie boala amară de primăvară
după primul tril la cântători intră soarele
în spatele gardului din smicele
prea mulţi oameni stau cu ruşinea în sân că sunt singuri
că sunt săraci
că încă mai ţin într-un sertar batista înnodată cu câţiva lei vechi
opera de trei parale a celor arătaţi cu degetul
te trezeşti dimineaţa
îţi spui că lucrurile se vor limpezi
apa se încălzeşte greu
porii se deschid pielea se dilată ca să te cuprindă cumva
urmează cc revival şi lotusul
ceaiul rămas de la tine se învârte în mijlocul platanului
şi trupul care miroase la fel peste tot
îmi spui că sunt un shiva rămas doar cu două braţe
pe celelalte le simt ca pe nişte iubiri amputate
cu ele pot muta străzile şi oamenii cât mai departe
întunericul din lucruri nemărturisite
macină sufletul
ca un animal cu ceafa încordată
îşi ciuleşte urechile
după fiecare pas greşit
ochii măriţi ca o guşă înfoiată
îngroaşă frica
inima acoperă capul
în oameni prea mici
viaţă arată cu mâna
în umbra din coşul pieptului
nimeni nu face nimic să aprindă lumina
numai în casa unei văduve arde o rugăciune
întoarsă din cer
n-a avut suficientă putere să creadă
Comentarii aleatorii