neantul şi-a ridicat pleoapa grea,
a oftat
şi m-a lăsat să mă strecor în lume
gol,
fără cuvinte
şi făr’ de-nceput
fiecare îşi duce crucea
căutând locul
din care a fost smulsă
rădăcina
am văzut şi ştiu
eu am trăit locul în care
visul germinează
pot să vă îndrum
dar ce folos
mâna se întoarce-n sine
cuvintele îşi mestecă tăcerile
şi văd durerea
care creşte
limpezind cerul a primăvară
am vrut să vezi că nu ai pierdut nimic că orice rădăcină
e în pământ că zilele noastre s-au strâns ghem și pulsează
înspre ochi nu mai știu nimic de tine ești ca o gară
nouă spre care merg încet pentru că așa e mersul trenurilor
pentru că sunt un calendar trecut mi-e dor de ridurile
tale de locul unde vroiai un tatuaj de căldura coapselor ca
și cum am avea un copil trist sau un bătrân drag de îngrijit
voi intra în nimeni și voi spulbera cuvântul cu sforăitul
meu calm după ce nu voi mai fi din mormânt se va ridica
Comentarii aleatorii