suntem două fuioare de taină
iubito
doi porumbei voiajori fracturaţi
în mii de cuvinte
într-o zi
te-am legat de respirările mele
ţi-am dat foc ca unui fir de cositor imuabil
mi-ai sudat toate căile de văz şi
auz
din cornul inorogului ne-am făcut colier
învârtim pe roata olarului nopţile
îngerul care ne-a pus împreună ne-a împrumutat aripa lui
să zburăm printre jazzuri
incisiv acest curs natural din clepsidră
fiindcă eram copil aveam ochii deasupra
vedeam prea limpede
dincolo de nori
a venit ploaia şi bunica m-a luat de mână
la stupină
am călcat în noroiul lipicios până la glezne
ochii mi-au alunecat în jos când gustam
prima oară miez de fagure
prea dulce
încetişor
sprâncenele mi s-au îngroşat
din păpădie în păpădie şi botez cu botez
steluţele s-au prins în rădăcini
ochii mei nu mai aveau loc pe cer
acum când plouă caut degeaba
umbrela neagră şi mare a bunicii
stau într-o aşteptare intimă
dintr-odată bucuria îmi sare
val de ceară călduţă
mă ciupeşte de glezne şi
am senzaţia aceea
dacă n-ar fi
aceşti martori neastâmpăraţi
aş zice că
am luat-o razna
chiar aşa
copac plin de furnici
la drum
spuneai că mă invidiezi pentru viaţa asta tumultoasă
şirul nesfârşit de secunde
care mă însoţesc ca o aură
cu asta ai ieşit deja din sfera ignoranţei biblice
şi toate străzile care duc la tine sunt şerpi care năpârlesc
presiunea e atât de mare încât
ceva amorțește
se îndoaie fie ele și scuturi sau cusăturile străzilor
absorbind pașii, oamenii
iar mașinile cu girofaruri albastre
ne depășesc în continuu
pentru că oriunde este ceva mai important
în acest moment decât noi
pe drumurile pe care se merge/ acel casino
unde gamblerii joacă și pierd / când ies afară își dau seama că nu au nici o altă șansă decât să joace, să piardă
Comentarii aleatorii