zilele cad
fac umbră în lipsa ta
numai timpul trece deasupra ochilor gri
ca un corb
strigătul
din această singurătate îngenuncheată
sângerează
pentru a nu mă pierde
îndrăgostit scot inima înaintea cuvintelor
te caut în linişte
unde oamenii acestui oraş fac salturi mortale
şapte zile la rând
cu ferestrele închise
cuiele bătute pe şira spinării
ruginesc
visurile pe care le-am dus împreună
gem oricât de încet le-aş legăna
de unul singur
noaptea îşi cară electronii
dintr-o parte în alta,
aproape că poţi să auzi.
ţin apăsat şi sângele rămâne cuminte înăuntru.
lama cu triplă protecţie pluteşte în tăcere în chiuvetă.
lumina televizorului se împrăştie prin cameră.
totul e pus pe mute.
la televizor guri sparte cu piatra în direct
jandarmi trişti care plâng stins în dube şi
trimit sms-uri şi mângâie ecranul telefonului când nu îi vede nimeni şi
lumina televizorului proiectează tăceri pixelate
pe tavan.
toate poveştile sunt lungi cât un pat
întotdeauna patul este montat într-o fereastră
din care flutură tinereşte o perdea
prin fereastră zboară poetic păsări
sau alte personaje secundare
flauşate, de hârtie sau diverse materiale
relaţionate , în tonuri superlative.
nu lipsesc verbele - fluide, suave, călătoare
şi gesturile tranşante, clapele , tastele şi
semnele de punctuaţie
înfipte şurubelnic între conversaţii
Comentarii aleatorii