în lumină de bumbac mă dezmeticesc
dar nu ştiu mă visează dumnezeu
lipită de pieptul lui liniştea ca o ţesătură
moale mă strânge acum şi colţurile casei
sunt steaua sub care m-am născut
ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt şi dacă mi-aş găsi braţele de unde să încep
când viaţa aici se termină în strai pur înveliş de
păcate pe care le port în mine ca în buzunare
largi umplute de materialul râvnit
trecătoare ești viață
mi-ai spulberat praful
de sub tălpile desculțe
ai sărit din anotimp în anotimp
din culoare în culoare
peste umerii goi
care-ți simt din ce în ce mai greu povara
nu mă plâng
dacă ar exista încă o naștere
același nume l-aș purta
aceeași femeie
mi-ar striga trupul
din fiecare punct cardinal
aș da anii eternității
(cu toate că n-ar avea niciun efect)
ziua asta ar mai putea
pe ici pe colo să schimbe câte ceva
o urare
un zâmbet
o lacrimă
un cuvânt
în fiecare dimineaţă un altul se ridică din mine
se spală pe dinţi pleacă
îmi aruncă din tocul uşii o privire plictistă
ochii mototoliţi capilarele încîlcite
îşi face cruce cu limba
apoi începe
Comentarii aleatorii