Motto: “Chiar te simți minunat când treci pe lânga ei?
Fericiții, inconstienții, veselii fără frontiere…
Simți nevoia să ii atingi să le impartasesti bucuria
Să ii imbrațisezi?”
autor
acum atinge-mă
treci prin mine ca aerul prin țeava sticlarului
fă din fericirea mea nemărginită un set de 24
de pahare câte unul pentru fiecare ceas în care
uiți cât este ea de fragilă
o vază pentru crini imperiali
sau un bol
pentru apa de roze în care să-ți speli pedant
amprentele de sânge închegat
fă din pasta asta incandescentă o formă
transparentă
pe forma ta
nu te frigi pielea învață repede
istoria arsurilor de gradul 4
alcatuiește-mă iar după cum mă dorești
numește-mă corp
corps
în care a zăcut fericirea lighean sfințit
sub paturi regale prabușite cu tot cu baldachine
în cratere active
să sfârâie în baia rece
să înțepenească
să înghețe
să crape
de fericire
la prima atingere
la prima lovire
Comentarii
hecatonhir -
obsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
solomon -
este ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :( nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!) multumesc.