Deseori mă năpustesc pe străzi
studiez toate clădirile
şi le pun la locul lor,
construiesc o nouă ordine
după alte criterii de adevăr.
Sunt un îndrăgostit
care se autodepăşeşte şi scrie
aşa, ca un culegător de date şi fapte reale
le dă drumul să se expună
cum face un istoric scrupulos
ce desfăşoară evenimentele în curgere
ca şi zilele vieţii sale.
deși suntem oameni din tot felul de gânduri
ne facem acrobați
după copiii care nu-și plâng niciodată părinții
din prea multe griji nici nu ne mai pasă cum va arăta casa
pe dinăuntru ochii ni se vor umple de nisip
în gurile căscate
pescărușii vor face salturi mortale
poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării
ce mai arde în unii din noi
o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce
un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers
dar nu vom fi niciodată îndoiala ta
nici frigul orfan al unei lumînări stinse
ne vom întoarce-acasă într-o zi
acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii
Comentarii aleatorii