poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Trădarea e semnul apocaliptic

e prea multă ceaţă
în poveştile electorale
se folosesc cuvinte din cărţi împrumutate

spre secţii de votare merg oamenii cu capete plecate
ca într-un pelerinaj
de moaşte
se fac pomeni pentru cei morţi puşi pe liste
în rând cu lumea
tu omule nu te înclina
vor veni şi la tine şi-ţi vor spune
de stânga sau de dreapta
sigur îi vei recunoaşte după limbile lor
nu-ţi scoate arma
nici crucifixul
singura rezolvare e să-i ignori

imaginea utilizatorului Virgil

sentimentele acelea

sentimentele acelea
pe care nu ai avut curajul să le trăiești
sînt ca fructele pe care nu te-ai îndurat niciodată să le muști
le-ai protejat de mizerie
de intruși idioți
un fel de închisoare reciprocă
în timp se micșorează fără să se strice
se stafidesc nobil
se usucă
își pierd adicitatea contemporaneității
focul fiorul carnea
dar nu aroma
devin puțin amărui și mai greu de înghițit
dar mai placute chiar dacă într-un fel
mai dureroase
și mai zgîrcite cu parfumul lor
se pietrifică în timp

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

tropice amare

nu eu am inventat iubirea prin neştiinţa mea
precum pictorul care nu se îndură
să amestece culorile pure
era acolo
pe vremea când buchiseam diferenţele
între util frumos şi plăcut

mai întâi crescuse un copac cu frunze roşii
ca buzele bărbatului sau femeii înainte de primul sărut
frunzele erau altfel de palme
tremurau
se pregăteau să cadă
foşnet peste foşnet până la ultima tăcere

imaginea utilizatorului Virgil

dragoste origami

...

plouă
adînc în mine cuvintele tale
se cuibăresc și mor după o vreme
ca niște clădiri vechi
ucigător de singure
plouă de cîțiva ani neîntrerupt
și e nedrept să trăiești într-un secol
în care vei muri
fără să te fi născut
plouă ca și atunci cînd făceam
dragoste origami
și era frig în caleștile de hîrtie
cu care plecai de fiecare dată
fericită din ce în ce mai puțin
plouă ca la început

imaginea utilizatorului dan petrut camui

moşul

întreabă dacă vreau o păpuşă
la culcare îmi potrivea perna cu greieri
auzeam scările coborâte zilei de luni
cu săculeţul de gât şi biletul în mână
aşteptam un tramvai
la fiecare oprire simţeam iubirea
dar nu voiam să cresc din greşeală

îmi doresc leagănul unui copil
de părinţi mă bucur în suflet
să nu fac gelos vreun înger cu complexul oedip
fumez tot ce-mi trece prin minte
până la filtru buzele tale
deschise de fum

Pagini

Subscribe to poezie generală