trec dintr-un mormânt ín altul
dintr-un cerc în altul
ascultând cântecul
rănii mele imense
care se înalță
cu fiecare picur
pământul se micește
sub talpa mea
cerul se face un făt
iar sângele meu tace
chiar atunci
când strigă cerul
născându-se în ochii mei
în care nu se mai vede
nicio urmă de nor...
te iubesc
îmi vine să-ţi spun beau vinul refuzat
singurătăţii
vorbele tale joacă o scenă de film din anii cincizeci
iubirea ocupă spaţiul verde
oameni stau la coadă pentru o carte
atâtea poveşti
prinţesa mea strânge
pe patul de moarte nu ştiu ce urmează
întâi
să te am
îmi aduc aminte de Dumnezeu
eşti mai aproape cu fiecare zi
sufletul descoperă lumea
nu mai vrea fluturi
în alb
trag orizontul muşcat de lăcuste
noaptea
îl pun să aleagă
Comentarii aleatorii