pereţii iau forma frumoasă a craniilor izbite
în încercarea de a prinde un ritm firesc, orbitele se lărgesc cu încă o spaimă;
stăm de veghe cu ţigările aprinse,
timpul se ascunde în colţuri întunecate alături de celelalte lucruri inventate.
ne-am găsit şi toate drumurile s-au adunat sub noi într-un punct sinistru,
o groapă micuţă şi caldă ca un sac de dormit;
pentru o vreme aceasta a fost dragostea noastră, un spaţiu strâmt şi intim
în care am rezistat eroic.
/totul mi se pare că are greutate/
acum cînd viaţa o ultimă îmbrăţişare
mă duce în aprozarul cu vise
unde într-un ritm tîrziu
voi asculta povestea ultimei tristeţi
acestui nume mic îi vom da încă unul
şi încă unul şi încă unul
pînă la ultimul
posteritatea îl va descoperi singur, mumificat
într-un colţ de grotă
o stalactită atîrnînd şui din tavanul alfabetului mort
prima vocală-i va fi şi ultima
consoana - sufocată în faşă
de iedera suindă pe minciuna propriei cruci
marele cuvînt va fi bolborosit în neştire
în limba tăcerii
în magazinul bătrînului vînzător de timbre
te-am urmărit prin fereastră
au rămas atîtea cioburi din ziua aceasta
încît ne putem face din ele
un baldachin sclipitor iubito
iar cînd tentaculele nesfîrșite ale pustiului
ne vor ajunge în fundătura acestui hotel
îngălbenit ca un spital de gînduri
vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului
vom lasă nisipul să urce pînă în tavan
apoi ne vom lua zborul
Comentarii aleatorii