îți pui căștile
de parcă ceva ar putea înăbuși greața
toate atingerile lasă semne -
albii marțiene secate

între vertebre ca între pietre de moară
timpul se preface în pulbere
se lipește pe tălpi de retină
sărutul contaminează

ura infinitezimală în doze transparente
te-ar putea trezi
anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo

1.
pe unde se pătrunde în subsolul magazinului de
pe strada melisandre no. 45 când
lifturile circulă silentios, în armonie cu zidurile cu oasele
e un carusel care nu încetează să se miște
o inimă de smoală care bate rar
o vezi într-un time-lapse cum sunt cele de la nasa,
despre viața stelelor, a galaxiilor.
te uiți în jur și atât vezi, că zidurile sunt gri, apoi,
după ce totul moare
zidurile se fac roșii.