stăteam în roiul acela de cuvinte
părul tău era plin de polen
duminica în zori mierea amăruie
umplea cofrajele de ouă care placau mansarda
cântam la chitară
aveai un fel ciudat de a asculta
cu bărbia ridicată
cotul drept mereu între dungile albastre ale păturii
şi genunchii lovind tăblia ca o pasăre sălbatică în colivie
nu ştiam ce mă apasă în stânga ta
pipăi umbrele noastre pe munţi plouă otravă
dimineaţa caut bănuți în fîntîni
păzesc o broască întoarsă la sân cu gâtul umflat
de spaimă
simt mâna rece cu sare pe spate
greierii mor în primăvara cireşelor neculese
pentru tine cărarea suie la cer
prin pădurea fără părinți
jumătate dezbrăcat jumătate stingher caut un
semn
apropierea trupului tău
şi nu ştiu de ce dor mi se face să zbor
vântur în seminţe tristeţea
totul este la fel
apa
Și-apoi ai plecat.
Ce demon, femeie, ai dezlegat turbat peste mine,
vânt tulbure, avan, în cercuri de fum risipite
și-n ploaie răzleață de scrum, răscolindu-mi în bezne
cum luna de-asupra de stână, cu șuierul ei întărâtă
treziți câini cu colți hămesiți, albe cuțite în tâmple,
trăgând de venele inimii, mușcând sălbatic din atrii,
îmi rod în sânge și rup ca pe-o cârpă carnea în care mai port
icoanele amintirii, ca un cireș pocnind roșu de copt -
rănile vii julite-n lanțurile buzelor tale,
șoptindu-mi aburi de sulf.
dimineaţa lunecă pe şosea mai ceva decât în mare
într-o linişte lucie
lumina ca o cârpă moale ne şterge ghetele
ne perie hainele în picouri nişte roiuri de molii care sparg tiparele
ne ţinem strâns avem suflări diferite mici năluci cuvintele
nespuse în timp se dezintegrează
scârţâie altfel acest alb care se lasă călcat în picioare
mergem aşa ca dintr-o necesitate gerul consimte
împrejur nimeni şi pâclele de veghe
am putea părea statuia iubirii
în faţă la primărie
câteva becuri halogen împrăştie lumină gălbuie la păsări
mă cheamă locul în care visez
despre lume pun întrebări
softul din memoria unei piramide
ţine tunelul închis
timpul
fizic nu este la fel
inima cu vizibilitate redusă
îmi dă fiori după o listă citită rotund
vântul grădinar cocoşat
mută pădurea trei nopţi la rând
crepuscular
păsări deschid pieptul unui copac
miroase a lapte dintr-o altă viaţă
ştiu
cum se văd apele peste care
zbor la egalitate cu cerul
norii înghit păpădiile aduse acasă
întregi
călătoriile sunt binefăcătoare
Comentarii aleatorii