"nisipiu sentiment" "dimineți exilate" "...melc într-o cochilie de împrumut" si, evident, "petecul de soare uitat mereu în colțul gurii poartă acum un fluture de umbră" Poemul exprima instrainarea, exilarea, trecerea in alta dimensiune ("bucurie îndoliată răsucită") care ne desparte intr-o anumita masura de puritatea senzatiilor primare, intiale. Incepem sa devenim nisipii (sper insa, nu insipizi...) Noi astia mai exilati, la propriu si la figurat, ne simtim chiar ca "într-o cochilie de împrumut". - dungile albe negre par cumva de prisos dar, tu care le-ai vazut, sunt sigur ca le gasesti ceva mai mult sens;