poezie generală

imaginea utilizatorului kalipeto

somn la capătul răbdării

într-o seară îți vin în minte toți cunoscuții și necunoscuții
a căror viață ai fi putut să o trăiești tu
poate că ăsta e un exercițiu salvator
o ușă tăiată în pânza cortului care îl surprinde
pe însuși al-biruni

cei care încă mai vorbesc despre
moartea lui dumnezeu
pot folosi îngeri în scrierile lor
gratis

el
se apropie își odihnește mâna pe umărul tău
nimic alarmant ai vrea să îl întrebi câte ceva
vorbele ți se usucă pe buze
în seara asta nu pui tu întrebările

imaginea utilizatorului a.a.a.

Mit

In memoriam U.C

Demult, demult,
când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,
o ţigancă mi-a ghicit in palmă;
mi-a spus c-am să trăiesc o sută doi ani,
că voi fi frumos, bun şi iubit,
că voi fi numai al meu şi alor mei...
dar a minţit sau mi-a citit mâna greşită.

imaginea utilizatorului poema

bărbatul

te rog pământule ară cu plugul tău pe genele mele culcă spicele purpurii
de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete râd copiii da este o zi de însemnat
aşa trece primăvara până în iarnă se-opreşte
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel năuntru de casă de chirpici

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

mamă

bat clopotele
ghioceilor
le-a trebuit o iarnă să se dumirească
de ce pe aici te împaci greu cu viaţa

în lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria
ca şi când cineva i-ar fi frânt picioarele
şi nu i le-a mai putut pune la loc

de acolo un os de vis
fosforescent îmi aminteşte
cum făceau schimb luna cu soarele
mioritic

mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş

imaginea utilizatorului celestin

Formă de expresie

m-am lovit de dragostea ta ca de-un zid
lacrimile îmi păreau grele
în realitate
batista e umedă
o storc
până când fac din lumină
aripă pe care o cresc de mică

cerul e mai presus de puteri
între bine şi rău las urme
ştiu că inima o să mă părăsească
îndată ce va pleca
să n-o judeci
îmbrăcată în negru
nu-ţi rămâne decât să dai foc la oameni înclinaţi spre stânga

Pagini

Subscribe to poezie generală