pe cale de-ntoarcere am să pun pământ bătăturilor
drumul nu-i uşor de parcurs
mă simt obligat oarecum să îngrop
şansa luată de pe sufletul păsării
nici azi nu mă vindec
teama mă leagă de noapte
şi-mi dă foc
la ceasul al doisprezecelea
după cîntatul cocoşului
răsăritul mă despică de la buze ca si când mi-ar da o pastilă cu forţa
îmi mai trebuie cel puţin o viaţă
poate la anul pe vremea asta voi trece proba de zbor
lasă-te asediat, lasă-te cucerit
nimic nu se compară cu mirosul impregnat de amintiri
lasă zilele să ţi se culcuşească la piept
soarbe-le fecioria
şi bucură-te că le-ai dăruit noaptea
lasă-mă să-ţi pătrund printre gânduri
să mă strecor, amant adulmecând pulpele-ncinse
să ar ȋn şoaptă cerurile sterpe
să-mprăştii vise germinate
cu amăgiri deşarte
lasă-ne să ne facem datoria
şi cuvintele freamătă atinse de adierea spaimei
frunze risipite cu speranţa jertfei
dătătoare de viaţă
şi moarte
poeziile sunt ca niște așchii rămase printre dinți
de la un lemn dulce din care nu-ți aduci aminte
să fi mușcat
te trezești obosit și începi să scuipi pe monitor
ele se aranjează uneori atât de frumos că îți vine să râzi
să te gâdili sub bărbie cu unghia de la arătător
dacă sunt multe te doare limba și te gândești
să continui mâine da de unde
te ridici a doua oară din pat a treia bei un pahar cu apă
și continui
ceață înconjurând stânca stearpă
poezia
plutește în jurul meu aproape
aproape tangibilă aproape albă
aproape învelind aproape caldă
aproape gri aproape vuind
aproape albastră aproape rece
aproape aproape
aproape departe
departe
Comentarii aleatorii