poezie generală

imaginea utilizatorului arty

las merii să tacă

eu nu despre asta

aseară am îngropat-o pe ana
mi-a rămas în mâini ultimul oftat ca amintire
trupul ei un templu sacru
o frumusețe adevărată de hormoni sinceri
o ușă deschisă spre dragoste dezgolită
din toate câte le-am avut doar ea a știut
să-și ascundă sufletul
cerul și reflecția mării

a venit de la început
i-am tăiat degetele de la mâna dreaptă
pietrele ne-au ascultat tăcute și s-au bucurat
de culoare

imaginea utilizatorului aziza ruhy

se duc pe rând, priveşte-i vladimir

nu e nimeni
frica se îndreaptă către ieşire
acolo unde haosul e un panou zgâriat
acolo unde o mână de femeie ţine crucea în acvariu
în rest
oamenii la cravată stau
îşi muşcă din propria mână
nimeni nu poate jigni, nimeni nu poate ucide
cine nu respectă regula
se lasă rătăcit
în sine
e o călătorie lungă apoi
prin zăpadă
cu o sanie plină de ceasuri vechi

imaginea utilizatorului Ani

Încă

mergând hai-hui

încă plouă liniștit-
într-o continuă întoarcere
luna tremură
că o supremă mângâiere
această lacrimă

încă mai bântuie
dezamăgiri
prin ierburi de gânduri
ca un leac împotriva mâhnirii
această îmbărbătare

încă se ascund
amăgitoare tăceri
în bocetul mării
că un gingaș zâmbet
acest răsărit

încă mai ninge
cu flori de sânziene
la porțile fetelor de măritat
că o năbădăoiasă chemare
această coroniță

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

de minţit iubirea cu poezie

mugurii primăverii ca nişte nări umede
de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer
tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste
micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă
nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde
soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori
să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun
îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi
să se odihnească îmi fac ţarc inima
trag poarta în urma lor a nepotoliţilor

Pagini

Subscribe to poezie generală