Când cade cerul

imaginea utilizatorului ioannanice
privire de ansamblu asupra căderii

Când cade cerul și se albește neantul murdar de zgură
mai lasă, dragă, mătura aia și du-te și învață
se cade să ne rugăm pentru iertarea păcatelor și să ne spovedim, doar e joia mare!
Dar nu pot, că e murdar și avem musafiri diseară!
Ne închinăm, pioși,
Ei, pe naiba! Da' tu n-ai bac anu' ăsta?
Și lăsăm orice ceartă ca fiind înafara ordinii celeste.
Și dacă am, ce? Nu tre' să fac și io curat?
Privim spre cer cu o bunăvoință străină de orice ceartă,
Tu așa vorbești cu mine?!
și ne rugăm pentru toți cei ce ne-au greșit.
Vino încoa, să vezi ce-ți fac!!!
Toți suntem facuți din apă și pământ.
Din pământ ne naștem, în pământ murim.

Comentarii

titlu

Mi se pare interesant cum scrii tu Ioana, spun asta pe baza celor cateva (nu prea multe) lecturi pe care mi le-ai oferit aici, pe H. Cred ca deocamdata poemele tale sunt preponderent "ideatice" iar poezia mai are nevoie de ceva aer pentru a se naste din aceste cuvinte. Daca mai scrii si daca progresezi in vers, eu ma voi bucura si iti voi oferi o imbratisare facuta din lectura. Deocamdata iti las acest semn, iti doresc Sarbatori Fericite si la buna re-citire. Andu