nu ştiam ce mă apasă în stânga ta
pipăi umbrele noastre pe munţi plouă otravă
dimineaţa caut bănuți în fîntîni
păzesc o broască întoarsă la sân cu gâtul umflat
de spaimă
simt mâna rece cu sare pe spate
greierii mor în primăvara cireşelor neculese
pentru tine cărarea suie la cer
prin pădurea fără părinți
jumătate dezbrăcat jumătate stingher caut un
semn
apropierea trupului tău
şi nu ştiu de ce dor mi se face să zbor
vântur în seminţe tristeţea
totul este la fel
apa

i-am spus mâinii mele atinge cu buricele tale nevăzute nevăzuta lumină
e călduţă de lăptic cu miere tam nesam e tocmai aşa
în mine s-a deschis uşa prin ea zboară fluturi îmi străbat tot corpul
e călduţ de lăptic cu miere tam nesam e tocmai aşa
aripi energetice înlăuntrul pieptului şi în ochi mamă în ochi
atunci ochiul râde de parcă universul ar fi o duminică
s-a îndepărtat pasul lui l-a prins pe drum odat tocmai o scoică
în ea era marea era o sirenă era un cărăbuş de mai era o carte era o piersică
eram eu simţindu-l că pleacă