atît de intimi
ne ascundem după două ziduri
sărutul se repetă la fiecare colț
geamurile se trântesc de la curent
prin ușile deschise
încerci să-ţi găseşti o cale
te simt alergând prin mine
ca un pahar de alcool luat în plus
în nopţile negre
nici nu ne-am văzut feţele
cineva îmi spune să nu mă sperii
dragostea la prima vedere nu doare cel puțin nu pe moment
savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree
pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul
1.
pe unde se pătrunde în subsolul magazinului de
pe strada melisandre no. 45 când
lifturile circulă silentios, în armonie cu zidurile cu oasele
e un carusel care nu încetează să se miște
o inimă de smoală care bate rar
o vezi într-un time-lapse cum sunt cele de la nasa,
despre viața stelelor, a galaxiilor.
te uiți în jur și atât vezi, că zidurile sunt gri, apoi,
după ce totul moare
zidurile se fac roșii.
Comentarii aleatorii