ceață înconjurând stânca stearpă
poezia
plutește în jurul meu aproape
aproape tangibilă aproape albă
aproape învelind aproape caldă
aproape gri aproape vuind
aproape albastră aproape rece
aproape aproape
aproape departe
departe
am visat că ți-am spus tot
ce se putea spune în viața asta
idei cuvinte imagini
mi-ai mulțumit și trăsăturile
au început să ți se șteargă stai aici am șoptit
nu vom primi nicio pedeapsă
sufletele noastre s-au aproapiat atât de frumos
încât nimic rău nu se poate întâmpla
am început să alerg așa cum nu a mai alergat
vreodată un om
printre buzele tale ieșeau împletite liniștea și teama
găsește ceva îmi spuneai
liniștește-te îmi spuneai
fiecare ne scriem jurnalul în stil diferit
uneori ne-mpiedicăm de buturugi simple
alteori şi în culoarea gutuii căutăm defecte
curând o să-mi pensionez călimara
e timpul să las munţii să coboare la mare
ceasului cu pendulă să-i dau libertatea
ca unui şnauzer pe care-l dezlegi şi-l
laşi să alerge cum vrea
cuvintele îşi au şi ele războaiele lor
prin guri
prin creioane
prin şcoli
pe cîmpul de luptă
uneori şi ele dau în orbul găinii
am făcut tot posibilul
să nu fie nicio scurgere de bine
să nu se inflameze orgoliul
acest compus
uman
să rămână în recipiente
să nu sară în aer
vreun sentiment aprins
am deschis toate uşile
de metal
un vânt cu toane
a rupt pagină cu pagină
din studiul meu
din lucrarea de doctorat
din calculele pentru experiment
din câte-un vers scris pe margine
mărunt şi neglijent
ca o bucată de afect fărâmiţată
în turnesol
Comentarii aleatorii