la meteo s-au anunţat ploi
cât recitesc scrisoarea
dragostea din portretul unei prinţese răpite
nu-mi zâmbeşte
mă priveşte ca o femeie
care nu-şi alege bărbatul după ţinută
întâi mă lăsă să vorbesc
în timp ce-şi trage sufletul ca pe un copil cu capul întors spre trecător
îmi agăț privirea de cercei
buzele ei ţuguiate trag din țigară
tusea lipsită de orice manieră împrăştie rotocoalele de fum
Sunt seri când acele spițe și cercuri
încă mai lucesc rece în întuneric
deasupra tibiei tale
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria.
Seri când rătăcești culcat pe targă
pe coridoarele ei lungi însoțit
de cele două asistente care
au asistat la a doua ta naștere.
Una se uita plină de compasiune
în ochii tăi cealaltă – cu groază
la piciorul tău stâng.
întotdeauna ştiu negreşit că este duminică
după cum omentul mic şi omentul mare învelesc măruntaiele mele
soarele nu se lasă mereu prins azi este ca un arici temător dar
lucrurile încă au umbră moale şi catifelată ofelia descântă melcii
închişi în casă zmeura sălbatică zidurile văruite suspinele de tămăduit
care nu vor să-şi dea sufletul din cuşca toracică daniel se luptă cu visele
şi apucă balaurul de coarne în definitiv heraclit nu avea dreptate
în creierul meu este o baie de aur o vână groasă pe care o sondează
Comentarii aleatorii