acum sunt bine așa cum mi-am dorit
toate sunt pline
părul de frunze pantofii de nisip buzunarele de crabi
gura de alge ochii de soare
tu zi-le să nu mai caute în larg
cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
tristeţea asta vorbeşte despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
uşile închise în urma paşilor
ploile tur- retur
staţiile de tramvai
noi în căutarea a nu ştiu ce
azi
dezlipim etichete
dăm drumul la gaz
oamenii fac coadă la seminţe
noi desfiletăm becuri
uşile sunt tot mai înguste
acesta e un scaun
de exterior
vopsit mai demult
dacă priveşti atent picioarele
sau drugii de fier pe care te aşezi
vei vedea mai multe straturi
(cel puţin patru generaţii)
de vopsea veche jupuită în culori diferite
azi e verde
mâine nu se ştie dacă
va fi ploaie după soare
mama cu pruncul la piept se sprijină de spetează
tatăl se întoarce acasă
cu vopsea proaspătă în sacoşe
probabil încă un strat alb
va ţine mai mult de data asta
Comentarii aleatorii