poezie generală

imaginea utilizatorului CRistian

Manuscrisele de la lumea moartă

Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred că sfârşitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină şi alt întuneric.
Noi rătăceam resemnaţi intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine cu aceleaşi detalii.
Întunericul meticulos păşea în urma noastră
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simţul tactil,
o vreme pipăibilă şi bună

imaginea utilizatorului celestin

S-a spart de ziuă

mi-e bine când inima îşi vede de drum după cuvinte
jumătate din viață s-a tot dus cu vorba
abia la primul sărut
cu acelaşi surâs simplu
veghez
cum nu mai e vreme
de atîta noapte
cerul protejează coasta din care va naşte un alt răsărit
pentru ultima oară
cu chipiu pe cap
rugăciunea spusă dintr-o suflare
împinge sufletul mai cu viaţă

imaginea utilizatorului elena katamira

verbuire

de abia așteptam să termin vasele de spălat
de abia așteptam să termin plăcinta
de abia așteptam să mă duc la cumpărături
de abia așteptam să mă întorc de la cumpărături
de abia așteptam să vină luni și marți
și miercuri și joi și vineri
sâmbătă și duminică nu mai zic
de abia așteptam să-mi treacă timpul
de abia așteptam să vină ceva
de abia așteptam să plece ceva
să înceapă să se termine

imaginea utilizatorului Bott

De sub tăișul umbrei,

ies din casă, mă-ndrept spre prima stație, iau de-acolo 104 și cu 104 prin pantelimon merg până la muncii și de la muncii
până la unirii, și de la unirii până la gabroveni, și de la gabroveni până la numărul paișpe, de la numărul paișpe până la pariu,
de la pariu până la pariul pe prietenie, de la pariul pe prietenie până la prietenie, de la prietenie până la …
nu mai e decât un pas,
unul făcut pe sub tăișul umbrei tale, singurătate,

imaginea utilizatorului iuri iulian Lorincz

Toamna mea este o moașă

***

trecătoare ești viață
mi-ai spulberat praful
de sub tălpile desculțe
ai sărit din anotimp în anotimp
din culoare în culoare
peste umerii goi
care-ți simt din ce în ce mai greu povara
nu mă plâng
dacă ar exista încă o naștere
același nume l-aș purta
aceeași femeie
mi-ar striga trupul
din fiecare punct cardinal
aș da anii eternității
(cu toate că n-ar avea niciun efect)
ziua asta ar mai putea
pe ici pe colo să schimbe câte ceva
o urare
un zâmbet
o lacrimă
un cuvânt

Pagini

Subscribe to poezie generală