prefer camera noastră mică
teancuri de cărți și haine cutii vechi de cafea
tablouri și hărți
atîrnate-ntr-o rînă machete
copii ilegale și discuri stricate
rochițele tale cochete
pălăria de paie umerii goi
în poze de alb și negru de soare
mușcate
de mine și ani prăfuiți în sertare-ncuiate
un scaner folosit doar o dată
reviste pardesiul meu de student
schelete de pești dispăruți trilobiți
și acea jumătate de metru pătrat
în care făceam yoga și rîdeam uneori
pe-nfundate
Ies din casă fără să intru în lume
ies și mă pun deoparte și o urmăresc din priviri.
Poetul se uită la oamenii-chiftele
se uită la ei și vede un torent care nu îl privește.
Oamenii-chiftele se învârtesc ca unși
se învârtesc rostogoliți de viață
se învârtesc de pe o parte pe alta
se învârtesc indiferent
de câte doage lipsă au în dotare se învârtesc …
Ies din realitate fără să intru în vis
ies și mă pun deoparte și îi urmăresc din priviri pe
oamenii-chiftele mă uit la ei și văd un torent
vreau să ating o
femeie chiar şi când [încă] doarme
mirosul ştie să folosească
intenţiile absorbite de haine mă trădează
ploile
pe umeraşe fără trecut
caut poveşti despre
aripi nu am voie să cer Dumnezeu
face un semn după
sufletul ei agaţă fluturi de lumini
nopţii toarnă apă dulce trupul
lăsat pe nisip
sângele uită
privirea devine fiinţă
aburul scos de la fiecare
scufundăm geamanduri viselor
din motiv de a folosi puterea într-un singur loc
îmi plac zidurile
aici în vocea uscată
am loc să ameninţ cu pumnii plămânii
cot la cot respirăm
aerul se agață de nări ca de un colac salvator
Comentarii aleatorii