îmi spăl dinții apăsat parcă
aș umbla în gura unui cadavru
simt cum se desprind gingiile de os
sângele meu roșu
nu așteaptă invitații
se așează pretutindeni
nici nu mai țin minte dacă folosesc pastă
menta a murit repet în gând
am ucis menta
întâmplarea asta chiar merită
culoarea aceasta e reală
în lipsa ta
pe geamul de la baie vecinul picteaza maimuțe
țintesc atent și trag la nimereală
în ziua aceea chiar nu mă grăbeam
dirijorul își muta în altă orchestră notele ca pe niște mobile vechi, cu valoare sentimentală
adormisem privindu-l de la etajul zece strada m. moreno colț cu frizeria
își mângâia obosit fluturii negri adăpostiți în fracul său
de jongler
păream eu și el capătul aceleași baghete care scormonea aerul
atât de uriașă era vara aceea
atât de uriaș mi era somnul
n-am spus nimănui nimic
l-am primit cu toate gamele și toate culorile
glorios zdrențuite
în tot acest timp gol
n-am mai bătut drumuri
nici n-a mai fost vreme de soare
cu ce aripi să privesc spre cer
inima
nu poate sări
ea ţi-a întins mâna
tu n-ai mai găsit umbră de întoarcere în timp
tristeţea asta vorbeşte despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
uşile închise în urma paşilor
ploile tur- retur
staţiile de tramvai
noi în căutarea a nu ştiu ce
azi
dezlipim etichete
dăm drumul la gaz
oamenii fac coadă la seminţe
noi desfiletăm becuri
uşile sunt tot mai înguste
după sărut
cuvintele tale erau mândre ca nişte degete pocnite din ce în ce mai des
şi-ţi vedeam inima cât flăcăra dintr-o lampă
de ceva timp
ţi-am fost alături
sărutându-te mereu înainte de culcare
n-am greşit
aşa cum puţin peste miezul nopţii
cu gândurile tot mai sărace
temerea unui desfrâu iese din patul unei femei primitoare
acoperit cu cearşaful
ca după o lună de miere
Comentarii aleatorii