alt loc
în alt timp
trenurile trec prin ceața dimineții
ca printr-o uriașă măcelărie automată
cu șuierul amorf al despărțirii
ziua se așează pleoștită peste clădiri și copaci
învelindu-i ca o plapumă rece
dacă urci dimineaţa pe munte
şi privesti în ochi răsăritul
toate întâmplările împrumută un trup arcuit
şi se închină
lumea îţi pare mai frumoasă
îi ierţi cu mai multă uşurinţă pe oameni
şi îi iubeşti cu toate imperfecţiunile lor
aşa cum se iubesc pietrele într-un zid
pentru că le este frig
sau frică
unele lucruri nu ar trebui modificate niciodată
să rămînă așa cum au fost
va însemna pentru ele
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd nepăsător peste osul de cerb
îngropat în rîpa de unde ies primăvara viespile
ca un foc
alegi un gest minim
picior de furnică alunecând pe luciul mesei
buzele se despart dureros
inspiri adânc speriat de
sfâșierea care-ți cuprinde pieptul
vor veni întâmplări vor veni întâmplări
știi bine că prelingerea transpirației pe spatele rece
poate opri inima închizi ochii și te retragi un pas înapoia pleoapelor
cu un fulger Dumnezeu curăță masa de idolii strălucitori
cu celălalt nu
Comentarii aleatorii