umbra mi-e întreruptă de plecările tale regulate
de-o vreme n-am mai strâns copacul în braţe
îmi rotesc capul în ideea că face bine la oase
pasărea e o creatură extrem de inteligentă
nu face rău
uneori mai bate din aripi îmbufnată
spre cer
nu zăbovesc
drumurile scrise de mână nu sunt trasate cu rigla
nici nu ştiu cât poate face o scrisoare până la tine
tu aşteaptă-mă
după primul îngheţ
niciodată paharul n-a fost prea plin
în localurile publice se întrec măsurile
cu veninul fostelor iubiri
nevinovat
între noi tremură sărutul ca un miel înainte de tăiere
mi-aş dori să nu-l afecteze ţipătul pescăruşilor
nu ei sunt de vină
nu pot vorbi despre lucrurile deja strânse
de fapt ştii că nu m-a interesat niciodată apele mai adânci
trandafirul plus cele o mie de cuvinte spuse la urechi
şi-au aplecat capurile ca nişte bărbaţi care vor să se disculpe
era odată o ţară al cărei singur locuitor
nu ştia că există
nu ştia că are în mîna lui dreaptă manualul de viaţă
da nu ştia
cînd se culca
prin somnul lui zburau stoluri de îngeri şi zodii zburau
de-a lungul de-a latul şi pe diagonala aspră a patului
Comentarii aleatorii