îmi eşti manuscris netradus în promisiune
acostat pe braţele sincerităţii
între noi curg aceleaşi ţeluri
din când în când pornim unul spre celălalt
ca două andrele care ţes acelaşi drum
dar îşi urmează fiecare traiectoria
atingându-se abia după kilometri de aşteptare
mă ţine de mână
cel care traversează spiritele
ştie
orice cuvânt poate întoarce
un urs care mănâncă păsări
din livada de nori vişinii
ploaia unge acoperişul cositorit
trupul iubitei curge prin jgheaburile vecinilor
pisica dă cu gheara şi scuipă
închide ochii îţi spun şi imaginează-ţi
cea mai frumoasă poezie de dragoste
ştiu ştiu aceasta nu s-a scris încă
pentru că poeţii se pierd în cuvinte
şi nu stiu să se oprească la timp
înainte de a scrie o poezie de dragoste
un poet trebuie să înveţe să tacă
hai să vedem dacă el, poetul
ar putea să descrie o dragoste mare cât china
sau mersul cu bicicleta printr-un câmp de lavandă
cu siguranţă s-ar pierde în detalii inutile
ba mânat de o logică poetică s-ar întreba de ce china
Comentarii aleatorii