copii iviţi dintr-odată în oraşul velin
din paltonaşele lor
acum totul pare însufleţit
în casa aceasta de zăpadă de oameni aşezaţi
unul în puterea celuilalt
să bucure
pe frunţile lor şi-au făcut derdeluşuri
până în creştet unde se pot agăţa
stele suflă în jarul lor
câteva idei una mai grasă decât cealaltă
ard fustele de ţigancă noaptea
toarnă vrăji din vase de sticlă
între filele deschise ale oraşului
scârţâie tălpi
la cotor jocul împrăştie somnul
noaptea vin lângă tine
aştept vântul
pe marginea ta
dă firele de păr într-o parte
vocea unei furtuni mă pune pe gânduri
învăţ lilieci să umple pământul
aproape de oameni
timpul simte sfârşitul
alege un loc pentru moarte
mi-e dor de marea fără stele
neştiutoare în ce parte să curgă
să nu-ți fie teamă
sunt cel care întinereşte suflete
sinceritatea face parte din recuzită
în viaţa mea mi-au plăcut direcţii
oamenii aceia dintr-o bucată
pentru care munca este muncă şi gluma glumă
pentru care să iubeşti este să laşi dracului politica
alegerile la întâmplare vorbele curtate de vânt
programele făcute de alţii
şi să te înfunzi într-un trup care
ştie să mişte înainte lucrurile să te facă să exclami
cât de bine e în casa asta românia
sub cerul ăsta pe care apare curcubeul r o m â n i a
în mirosul ăsta de grâu românia
cu democraţia asta made in românia
dimineaţa,
o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse
căutările
împânzite căutări de oameni ambulanţi,
la marginea capitalei,
grăbiţi să scuipe soarele din ei
pentru o halucinaţie rece
la pachet cu
prima şi ultima lovitură
nimic nou
câţi n-au mai trăit aşa
şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare
se zbate între coardele aceleiaşi bălţi
Comentarii aleatorii