un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.