ca o pisică blănița moale
mișcări feline ochii da ochii
aprinși
haț lăbuța ageră acoperă crăpătura
prin care fluturii ies la plimbare
în jurul lunii
liniște
încet încet prin crăpătura lăbuței
iese un fluture albastru mic
așa cum sunt ăia de zboară în grupuri
și se rotesc nebunește
ochii pisicuței se aprind mai tare
a doua lăbuță sare în ajutor
prin crăpătura celor două lăbuțe un fluture
de data asta alb
ochii pisicii nici să-i privești nu mai poți
stau în camera mea de trei zile
e linişte şi frig ca în biserici
din când în când îmi vine mama la uşă
îi aud bătăile inimii ca nişte clopote îmi vorbeşte despre vindecare
ca şi cum mi-ar spune că peste noapte vor înflori copacii
când aici a rămas atâta iarnă
mă minte ca atunci când mă învăţa să merg pe bicicletă
mă sprijinea o vreme apoi îmi dădea drumul
vocea ei rămasă mult în spate parcă îmi şoptea aproape de ureche
mâna ei rămânea încă mult caldă peste mâna mea
era de ajuns cât să îmi ţin mult singură echilibrul
Derulam pe tăcute un poem
rostogolit prin zăpadă
de niște roți de vară
în noapte
apoi
a venit viscolul și ne-a luat pe sus
și ne-a răsturnat cu tot cu autocar
apoi
au venit pompierii și ne-au luat pe sus
și ne-au răsturnat pe toți într-un bar
acolo unde
ne derula pe tăcute un poem
acolo unde
stăteam și-așteptam fumându-ne
printre vorbe
speranțele și cafeaua așteptam
să plece viscolul
și să vină niște roți de vară
și să ne rostogolească prin zăpadă
pentru reuşita experimentului vom apela la o inversare:
luăm timpul şi-l răstignim
în cele trei dimensiuni acceptate
iar cea de-a patra dimensiune
plecând dintr-un punct
o vom da spaţiului
eu fiind punctul
definit de coordonate temporale
un prezent continuu
vis trecut
şi dorinţă de viitor
întreb...
dacă ţi-aş cere un sărut
cărei coordonate îl vei oferi
punctând spaţiul cu imensitatea lui?
chiar moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
a murit dumnezeule steaua s-a stins a apus s-a împrăştiat în abis
am murit şi eu tata m-a îngropat în ţintirim
văzut-am turme de oi miei albi miei pestriţi în viaţa purtată înainte de măcelari
genele mele-s caise când din ceruri albastre îi simt
da mielule da
tu să cobori atunci când e vremea
când timpul se va deschide exact ca o scoică ajunsă cu bine la ţărm
ai grijă să nu plângi să nu urli să nu scoţi niciun sunet
odihneşte-ţi tu mieluţule corniţele tale acum
Comentarii aleatorii