mergeam pe câmp în spatele oamenilor în costum
era și un oier pe-acolo
avea și oi negre
le suduia de răsuna cerul
au sărit gardul cu toți
să vadă un conac
- nu-i nimic de văzut –
a spus unul
și totuși s-au dus
fluturând costume negre
printre mărăcini și câini
am mâncat pizza apoi
în mod indecent
în timp ce un domn vorbea despre cărți
cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie
orașul devenise o haltă
n-aveai prea multă vreme să cunoști pe nimeni
puteai doar să mergi printre magazine
și strada nu ducea nicăieri
ar fi putut veni chiar atunci tătarii
călare pe bidivii vânjoși
să taie capul celui care mai avea putearea să-și ridice ochii
paul stătea pe niște trepte
și am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă
Comentarii
:)) felicitări Oana încă o
yester -
:)) felicitări Oana încă o dată pentru premiu! mi-a făcut plăcere să te cunosc și face to face. mai vino și la anul. promit să dorm:))!
:)) daca esti cumva plin de
moi -
:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant
kaput. îmi place. bine că s-a
nicodem -
kaput. îmi place. bine că s-a sfârşit cu bine, n-au venit tătarii, şi fiecare s-a putut întoarce la oile lui. ar merge foarte bine într-un colaj cu insomnia şi cafeaua lui yester, într-un colaj de trei, patru texte, dacă ar fi cu putinţă, în genul celor care au fost postate recent pe Hermeneia.
Se (re)intorce oniricul (mai
Sixtus -
Se (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
multam domnule mannolescu. ce
moi -
multam domnule mannolescu. ce sa zic, textul de fata e scris in joaca. e reconfortant sa stiu ca a iesit cat de cat bine. :)
(Daca zici "din intamplre")
Sixtus -
(Daca zici "din intamplre") atunci "a iesit" asa. Ca atunci cand ai (intr-adevar) umor fara sa vrei. Voi urmari si alte texte ale tale sa vad daca "intamplarea" se repeta (si constient).
domnule manolescu, eu va
moi -
domnule manolescu,
eu va astept cu drag
majoritatea timpului sunt un
caminante -
majoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
și am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".