Mircea, cred ca poemul acesta reprezinta un efort pe care tu il faci de a scrie "altfel" si asta e apreciabil, chiar daca iti voi spune in continuare ca deocamdata nu ai reusit. Sigur, pana la urma este o intrebare care ne framanta pe toti, sa ramanem ceea ce suntem pana la moarte sau sa incercam sa fim si altceva? Intrebarea asta ne poate costa o gramada de timp, stii bine... Sa-ti zic despre poem. Ideea este (cum altfel la tine?) pornita din simtire. Exprimarea se desfasoara intr-o substantivare (cam prea mult) casnico-meteorologica hai sa o numesc asa, in incipit. Apoi incerci metafora asa de brusc "pasari obsedate de gheare" si esuezi pentru ca atunci cand folosesti verbul, acesta trebuie sa fie natural in context, ori intreg esafodajul trebuie sa duca spre contradictoriu, ori la tine, incipitul este casnic, natural, pe cand "obsesia" pasarilor forteaza perceptia si nu mai intelegi nimic. Poate ar fi mai bine sa rafinezi lucrurile pe care le ai bune inlauntru (sentimentul paternitatii, frumusetea copilariei, lupta cu blestemul) inainte sa te lansezi in asemenea "coupaje" riscante. Cu drag, Andu