Noapte cu Enigma, vifor și absențe,
Leduri arse, inimi conturate-n scrum,
Lame inspirate între dependențe,
Încă mângâi chipuri scoase din tutun;
Zâmbet, pas, privire puse in atelă,
Mlaștină în oase, vers pierdut sub prund,
Umeri prinși în capse, umbră de capelă,
Încă-ntreb de mine, nu îmi mai raspund.

Noaptea asta veche e tot mai adâncă,
Urmele și somnul mă așteaptă încă.