când vin faptele de caritate ale crăciunului
în strugurii turcești nopțile sunt moi
timpul pare un bărbat bâlbâit și palid
locuim la marginea cartierului
ai măturat într-o zi frunzele
până în locul de unde se vede marea
mi-ai făcut semn păreai absentă
oare ți-ai da viața pentru mine
m-aș uita intens cum te-ar coborî în groapă
ca pe o ladă cu țuică
descărcată de mâinile unui necunoscut
cineva în loc de liturghie ar zbiera
pământul s-ar lipi de lopeți
nu aș ști să-mi ascund slăbiciunea
m-aș duce până acasă pe sens contrar
hainele tale
ar fi erupții solare în cutia mea toracică
în fiecare amiază aș veni la mormânt
ca un cal la abator
și mi s-ar părea că a mai rămas pământ în plus
casc apoi mă întind leneș
oricum nu trebuie să dramatizăm