Oh, da, cu nesaț am privit buzele tale roșii și mici
Ca un lup tolănit pe artera pământului.
În gât tresărind stoluri de pietre
Secerate cădeau de setea atingerii.

Irisul meu se-ntorcea către sine și-atunci, albindu-se pumnii,
Nebună mușcam din propriul meu ochi, dragostea mea.
Oh, da, ce plăcere grozavă a fi trupul tău lângă mine
Și ce întuneric foșnește în jur ca o pungă!

Degetul nimeni către sine să nu îndrepte! – hotărau mieii sau poate că lupii
Dar mai înainte ochiul lor plesnind ca unui cui floarea
sau cu mâinile lor, pe ascuns,
fiecare ghicise cum viul pe viu încolțește, la pândă .
Și ce mult au privit unul în altul, ca-ntr-o fântână biciuită de vrăbii!
Și-mpreună cu ei, dragostea mea, cu sutele și cu miile, miresele, mirii
Scoborau din copacul cunoașterii
Cu ciuturi albe, negre și roșii, în loc de mâini.
Se-ntindeau sub umbra lui foșnitoare și tresăreau, când treceai, odată cu iarba.

Nu ne pasă –ziceau cu sutele și cu anii- nouă nu ne pasă
Oh, da, cu nesaț am privit buzele tale