trec dintr-un mormânt ín altul
dintr-un cerc în altul
ascultând cântecul
rănii mele imense
care se înalță
cu fiecare picur
pământul se micește
sub talpa mea
cerul se face un făt
iar sângele meu tace
chiar atunci
când strigă cerul
născându-se în ochii mei
în care nu se mai vede
nicio urmă de nor...
ştiu ce femei se poartă anul ăsta
cu zâmbetul giocondei
în retorica lui refuzul estetic
repetă vorbe alese vulgare într-un profil psihologic
trezesc impulsul masculin
atât de puternic deschide braţele
iubirea de-o vârstă cu mine
coală îţi tremură pe mână zarea
întoarce apele întunecate de peşti
briza mării adoarme
un geniu cu suflet de om
mulţimea vorbelor scăpate uşor
la îndemnul minţii
recunosc diavolul în orice femeie
anul acesta îndrăgostită la Praga
în fiecare dimineaţă un altul se ridică din mine
se spală pe dinţi pleacă
îmi aruncă din tocul uşii o privire plictistă
ochii mototoliţi capilarele încîlcite
îşi face cruce cu limba
apoi începe
Comentarii aleatorii