în decembrie verde e iarba păsări
cu frică de pisici trebuie să fii atent la câine
miau câinele știe frică de om
el e capătul fricii dincoace în camera caldă sunt
eu înțeleg atât de bine povestea
dar nu mai pot face nimic mi-e dor de cai
nicăieri pe iarba verde în lume nicăieri
deschid o carte dintre pagini albi și puternici
negri frumoși îmi sar în piept și mă pasc
chem unul mai mic deoparte și-i strig
adu aici păsările pisicile câinii
o parte din oameni adu adu-i pe toți
uite iubita mea pocnește din degete
vine o vreme când te gândeşti la viitor
ca şi cum ai mânca boabe de struguri pe întuneric
soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt
te aşezi pe margine / fumul de ţigară devine un laţ
de care se împiedică trecătorii
vine o vreme când nu mai încapi între noapte şi zi
umbra caută alt trup
ajunge la tine ca un melc traversând o autostradă
astăzi m-am lovit în trecere de câteva tristeţi
am întors capul după ele în dorinţa de a mă scuza
dar ele mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
Habar n-aveam cine era
şi ce voia de la mine;
îl văzusem cum
încerca să iasă din întuneric,
pe când eu mă pregăteam
să intru în conul de umbră
şi să mă-ntretai cu el
până la sânge;
de cum trecusem pragul,
mă apucase de-un braţ
şi mă trase-ntr-o parte
cu vorbele:
Am venit să văd ce mai faci,
că nu ne-am mai auzit de mult
şi cum totul se-ntâmplă
cu-ntârziere aici sau dincolo,
mi-am spus în umbra mea:
de ce nu astăzi
soarele tău să se stingă?!
îmi spăl dinții apăsat parcă
aș umbla în gura unui cadavru
simt cum se desprind gingiile de os
sângele meu roșu
nu așteaptă invitații
se așează pretutindeni
nici nu mai țin minte dacă folosesc pastă
menta a murit repet în gând
am ucis menta
întâmplarea asta chiar merită
culoarea aceasta e reală
în lipsa ta
pe geamul de la baie vecinul picteaza maimuțe
țintesc atent și trag la nimereală
Comentarii aleatorii