am visat că ți-am spus tot
ce se putea spune în viața asta
idei cuvinte imagini
mi-ai mulțumit și trăsăturile
au început să ți se șteargă stai aici am șoptit
nu vom primi nicio pedeapsă
sufletele noastre s-au aproapiat atât de frumos
încât nimic rău nu se poate întâmpla
am început să alerg așa cum nu a mai alergat
vreodată un om
printre buzele tale ieșeau împletite liniștea și teama
găsește ceva îmi spuneai
liniștește-te îmi spuneai

îi dai telefon
vocea i s-a înăsprit
eşti ca un motociclist din drăgaică
gonind într-o sferă de oţel
în piele apar crevase
îţi dai seama că villon a murit în ea
sau a fost doar o sarcină extrauterină a timpului

zăpada e murdară nu mai sângerează înţepată de tocuri
nu ştii unde ai greşit
asta doare
poate e mai bine aşa
să răzuieşti ani în şir capela sixtină
ca un criminal urmele
să dispară mâinile acelea întinse
şi tot ce ai simţit
odată cu ele