peste sute de ani
când voi fi poate boare de vânt
elicea turbinelor ca o limbă de clopot va fi
făcut din carnea mea particulă higgs
între big-bang-uri mă voi extinde sus-jos
mă voi tîrî către voi iarna când oasele dor
la anul pe vremea asta o noapte
albă ne va cununa iarăşi. pe o plajă
pustie. ne îmbrăcaţi.
şi ce dacă avem pînzele puţin roase de vreme.
anii răsuciţi ca o rădăcină de ginger
insignă nu vor mai fi. vom înfia un arhipelag
pe care îl vom numi rocco. îi vom lăsa lui iahtul.
vom aduna scoici şi dinţi de rechini ca atunci
când ne-am cunoscut prima dată.
s-a aşezat lângă mine în cursa
pentru lucruri frumos ticluite
maşina e veche de când lumea
singura cu autosugestie
fiecare a urcat măcar o dată
pentru cel mai scurt itinerar de
viaţă a împărţit priviri aerul
tras pe nări până la halucinare
cuvinte în atâtea tonalităţi
citite în expresii virile
poveste lângă poveste
în pătrăţica lui nimic nu-i mai aparţine
gândurile tuturor ca nişte seringi
hrănite cu sânge şi istorii de carne
călătoresc fără să coboare dinlăuntru
îmi pică ciuda pe tocul uşii
ea îşi pică anii sau carii dumnezeu ştie
cum lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par fireşti
nu mă sperii decât de singurătate nici atunci
când e vreun meci
important vecinul de perete urlă odată cu
huskyul lui cu ochii aceia pe care
niciodată nu i-am văzut la vreun bărbat
în zilele frumoase
stăteai cu braţele pe după gâtul meu
în imaginaţia ta eram un bărbat imens
îngenuncheat la marginea patului
nu ca şi când m-aş ruga pentru mine aşa cum o fac pentru tine
Comentarii aleatorii