chiar moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
a murit dumnezeule steaua s-a stins a apus s-a împrăştiat în abis
am murit şi eu tata m-a îngropat în ţintirim
văzut-am turme de oi miei albi miei pestriţi în viaţa purtată înainte de măcelari
genele mele-s caise când din ceruri albastre îi simt
da mielule da
tu să cobori atunci când e vremea
când timpul se va deschide exact ca o scoică ajunsă cu bine la ţărm
ai grijă să nu plângi să nu urli să nu scoţi niciun sunet
odihneşte-ţi tu mieluţule corniţele tale acum
turma ta s-a aşezat de acum înspre răsărit
mieluşeaua îţi ascultă răsuflarea ta caldă
ea ţi-a dat viaţă ea îţi este aproape eşti carne din carnea ei lapte din laptele ei
tu ştii
dacă tăişul şi spaima vor fi aproape de tine
ea te unge cu sângele ei nu te lasă
câinii mai păzesc încă pajiştea oamenii buni au murit de mult
ei ştiau să iubească frumos ei locuiau printre ruguri de mure
şi tu te-ai aşeza lângă mure?
de mult au murit oamenii buni îţi spun nu visa
nu plânge odihneşte-te mielule
cuţitul e bont dar rânjesc măcelarii
nu
eu nu-s măcelar măi mieluţule
eu nu omor mieii adu-ţi aminte sunt câinii ei ţin încă lupii departe
cuţitele sunt ruginite dar sub cuţitul morţii s-au înroşit şi oasele mele
m-au tăiat şi pe mine
să nu plângi
nu
tu bea din laptele ugerului greu cu gust de otavă
tu urcă pe spaimă doar eşti viţă din viţa oiţei laptele ei cald îţi este încă pe buze
ea te netezeşte pe creştet îţi scrie viaţă cu limba ei aspră
în linişte şi cu limba ei te îmbracă
e o pace deplină e ca şi cum te-ai juca printre miei pe coline mici înverzite
m-aş scufunda şi eu în înaltele ierburi
dar am murit de mult din mine a crescut un cais
vezi tu mielule
moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
tu să cobori mieluţule până pe pajiştea moale.

25.07.2013