în orice seară de iarnă voi ieși la balconul unui etaj șase
să privesc un oarecare pod liniștită știind că mâine e o zi în care tu
ești alături să mă ridici de pe un scaun ascuns în vreo debara
pentru că eu nu pot și pentru că eu sunt vrăjită de fumul unei țigări
care nu se mai oprește decât în mâinile tale

mi-ai spus într-o zi că nu mai ai putere să mă vezi cum mă împiedic
loviturile ce sângerează sunt prea mult pentru tine
și pentru mine erau cândva dar abia acum de dragul tău am reușit
să-mi plâng lamentațiile adunate de ani

mă tem că te iubesc și nu știu să-ți dau nume